Familia, legătura dintre un bărbat şi o femeie, binecuvântată de Dumnezeu

Când spunem familie, noi, creştinii ortodocşi, înţelegem legătura dintre un bărbat şi o femeie, binecuvântată de Dumnezeu prin Taina Sfintei Cununii. Familia alcătuită din bărbat şi femeie există în această formă încă de la crearea primilor oameni. Căsătoria dintre bărbat şi femeie a fost binecuvântată de Dumnezeu în Rai, iar când Fiul lui Dumnezeu a venit să mântuiască neamul omenesc, prima minune a săvârşit-o la Nunta din Cana Galileei. Astfel, Dumnezeu arată că ce a binecuvântat în Rai binecuvântează şi în lumea aceasta, şi anume căsătoria dintre un bărbat şi o femeie.

Dacă mergem pe firul relatării biblice legate de crearea lumii, vedem că fundamentul existenței sociale a omului îl constituie familia. Atunci când Dumnezeu l-a creat pe om, l-a făcut bărbat și femeie. Limbajul biblic ne arată că omul binecuvântat de Dumnezeu este la începutul creației bărbat și femeie. Avem în acest sens un text extrem de sugestiv în capitolul 5 din cartea Facerii, versetele 1 și 2 „...când a făcut Dumnezeu pe Adam, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu. Bărbat și femeie a făcut și i-a binecuvântat și le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a făcut”. De aici vedem clar că omul, în integralitatea sa adamică, este alcătuit din bărbat și femeie. Acest lucru se întâmplă când un bărbat și o femeie primesc Taina Sfintei Cununii, iar prin binecuvântarea lui Dumnezeu, dăruită prin slujba din biserică, devine omul adamic, bărbat și femeie, de la începutul creației. Așa măr­tu­risește învățătura de cre­dință ortodoxă, fiindcă în urma căsătoriei religioase între bărbat și femeie, adică soț și soție, nu există grad de rudenie, ci sunt un singur trup.

Biserica ne învaţă că „nunta (căsătoria creştină) este Sfânta Taină prin care, după făgăduinţa mirelui şi miresei, dată liber în faţa preotului, de a trăi împreună, în iubire, toată viaţa, pentru a naşte şi a creşte copii şi a se ajuta reciproc, li se împărtăşeşte harul dumnezeiesc care întăreşte şi înalţă însoţirea lor naturală, prefăcând-o într-o desăvârşită şi curată legătură morală, într-o unitate după chipul legăturii dintre Hristos şi Biserică”. De aici înţelegem că unirea dintre bărbat şi femeie prin Taina Nunţii îi duce spre scopul existenţei umane în această lume, şi anume mântuirea, la care pot ajunge prin iubirea jertfelnică pe care trebuie să o arate unul faţă de altul, faţă de copiii şi semenii lor.

Însuşirile familiei creştine se desprind din învăţătura de credinţă a Bisericii noastre despre Taina căsătoriei. Prima însuşire este unitatea şi egalitatea. Familia trebuie să fie întemeiată prin legătura dintre un singur bărbat şi o singură femeie. „Fiecare (bărbat) să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său” (I Corinteni 7, 2). A doua este dragostea şi buna învoire dintre soţi. A treia este curăţia. A patra sfinţenia. Familia trebuie să fie binecuvântată prin Taina Sfintei Cununii. Sfântul Apostol Pavel numeşte căsătoria Taină mare. Ea este întemeiată în Hristos şi în Biserică (Efeseni 5, 32). A cincea este trăinicia. Căsătoria este pentru toată viaţa, căci: „Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 6). Iar Sfântul Apostol Pavel spune: „Celor ce sunt căsătoriţi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa, bărbatul să nu-şi lase femeia” (I Corinteni 7, 10-11).

Unirea bărbatului cu femeia, în Taina Nunții, nu este o unire formală sau exterioară, menită să rămână la nivelul unirii trupești, ci este o unire profundă, ontologică, ce-i readuce la integritatea lor primordială, trup și suflet în armonie, și nu separate. Bărbatul și femeia se unesc într-un „singur gând” și într-un „singur trup”, pentru că se unesc în Hristos. Dragostea care-i unește pe mire și pe mireasă în Taina Nunții și-i face o familie este dragostea jertfelnică, care arată comuniunea dintre bărbat şi femeie în Hristos.

Astfel, în creștinism, căsătoria este văzută ca o stare de jertfă a soțului față de soția sa și a soției față de soțul său. Ei se jertfesc din iubire unul față de altul, imitând iubirea lui Hristos față de Biserica Sa pentru care S-a jertfit pe Cruce. Pe altarul iubirii, soțul și soția jertfesc egoismul, individualismul, mândria și nasc dragostea ce duce la smerenie, iubire necondiționată, fapte bune împlinite prin credința neîndoielnică în Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

În timpurile pe care le trăim, este foarte important să arătăm valorile pe care le conservă familia prin educaţia pe care părinţii o dau copiilor şi, mai ales, că este un dat natural, adică din firea omului, de la creaţie, ca familia să fie alcătuită dintr-un bărbat şi o femeie.

Copilul, de când se naşte în familie, ştie că are o mamă şi un tată, iar lucrul acesta este în firescul naturii sale umane. Familia, chiar dacă această expresie era folosită ca un slogan într-o epocă apusă, este cu adevărat „celula de bază a societăţii”. Familia este un microcosmos social. Astăzi, conceptul tradiţional de familie este apărat prin afirmarea valorilor credinţei noastre creştine şi, mai ales, prin împlinirea lor în viaţa fiecărei familii.