Patriarhia Română îndeamnă parohiile şi mănăstirile ortodoxe să vină în sprijinul celor afectaţi de căldura excesivă.
În acest sens, preoţii parohi, stareţii şi stareţele sunt solicitaţi să ofere spaţiu de adăpost în biserică şi apă pietonilor care nu se mai pot deplasa din cauza căldurii.
Evenimentele liturgice de la Catedrala Patriarhală „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, prilejuite de proclamarea generală a canonizării celor 16 Sfinte Femei Române, se vor desfășura conform următorului program: În ziua de joi, 5 februarie 2026, la ora 17:00, la Catedrala Patriarhală, după încheierea Vecerniei, se va săvârși ultima slujbă de pomenire pentru cele 16 femei române cu viață sfântă (mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare).
În urma apariției unor materiale jurnalistice care aduc în discuție o pretinsă predare „ilegală” a disciplinei Religie, Patriarhia Română aduce următoarele precizări:
În ziua de marți, 20 ianuarie 2026, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a primit în vizită, la Reședința Patriarhală, pe Excelența Sa Lior Ben Dor, ambasadorul Israelului la București. Excelența Sa a fost însoțit de Erez Golan, șeful adjunct al misiunii din cadrul Ambasadei Israelului la București.
La împlinirea a 167 de ani de la Unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859), un eveniment crucial din istoria poporului român și o încununare a unui ideal național realizat la București prin alegerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza al Moldovei și ca Domnitor al Țării Românești, Patriarhia Română anunță următorul program în cadrul căruia va fi celebrat acest act istoric deosebit.
Duminica a 33-a după Pogorârea Duhului Sfânt (a Vameşului şi a Fariseului) Luca 18, 10-14 Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu şi celălalt vameş. Fariseu
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. Și era în cetatea aceea o văduvă care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul
Fiule Timotei, tu mi-ai urmat în învățătură, în purtare, în năzuință, în credință, în îndelungă-răbdare, în dragoste, în stăruință, în prigonirile și suferințele care mi s-au făcut în
Sfântul Mucenic Trifon a trăit în secolul al III‑lea. A suferit moarte martirică în timpul persecuției ordonate de împăratul Deciu (249‑251). Era din ţinutul Frigiei, din localitatea Lampsac. A cunoscut din copilărie credinţa creştină. Pentru viaţa lui curată şi smerită a primit de la Dumnezeu darul vindecări de boli şi al izgonirii duhurilor rele. Este chemat la Roma de împăratul Gordian al III‑lea (238‑244) pentru a o izbăvi de duhuri necurate pe fiica acestuia. Sfântul Trifon a alungat duhul necurat ce o chinuia pe fiica împăratului şi a adus la credinţa creştină pe mulţi, apoi s‑a întors în localitatea sa. Când ajunge Deciu împărat, declanşează o mare persecuţie împotriva creştinilor. Sfântul Trifon este arestat şi dus la Niceea, unde este întemniţat. Este pus să jertfească zeilor păgâni, dar el refuză, mărturisindu‑L pe Hristos. Sfântul Trifon este supus la multe chinuri pentru a se lepăda de credinţa creştină. El continua să mărturisească pe Hristos, îndemnându‑i şi pe ceilalţi creştini să nu se îndepărteze de Hristos, socotindu‑se fericit să sufere pentru El. Este osândit la moarte prin sabie, dar viaţa i se sfârşeşte înainte din cauza suferinţelor provocate de torturile la care a fost supus.
Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci aceea este smerenie, când cineva se ştie pe sine că a făcut multe şi mari fapte bune, şi totuşi nu cugetă lucruri
Celebru sau modest, fiecare om are o identitate de sine și o demnitate trăită în cea mai adâncă interioritate, vizibilă prin manifestările exterioare din gândurile împlinite, prin cuvinte și
„Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige
În opera lui Eminescu, femeia este privită într-un mod profund uman şi nobil, cu admiraţie şi respect, ca o fiinţă purtătoare de taină, frumuseţe şi sens. Interpretările care susţin că poetul ar fi
