Iașul se pregătește pentru a primi, ca în fiecare an, de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, pelerini din țară și din străinătate. Alături de sfintele moaște ale Ocrotitoarei Moldovei vor fi aduse anul acesta spre închinare, de la Catedrala Mitropolitană din Arkalochori (Creta, Grecia), și sfintele moaște ale Sfântului Andrei Criteanul. O motivație importantă pentru alegerea acestui Sfânt supranumit „exarhul cântăreţilor bisericeşti” a fost conferită de faptul că 2023 este declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept „anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (psalți)”.
Pelerinajul la Sfânta Cuvioasă Parascheva va începe sâmbătă dimineață, 7 octombrie, când, de la ora 6.00, după citirea Acatistului Sfintei Cuvioase Parascheva, racla cu sfintele moaște va fi scoasă din Catedrala Mitropolitană în cadrul tradiţionalei procesiuni și va fi depusă în baldachinul special amenajat, unde va rămâne până duminică, 15 octombrie.
În data de 14 octombrie 2023, ziua de prăznuire a Sfintei Cuvioase Parascheva, slujba Sfintei Liturghii va fi oficiată, începând cu ora 9.30, pe un podium amplasat la limita cu Pietonalul Ștefan cel Mare și Sfânt, în dreptul Altarului Catedralei Mitropolitane. Pentru cei care nu vor reuşi să fie prezenţi în preajma zonei amenajate, anunţăm că slujba va putea fi urmărită și de la distanță, pe câteva ecrane de mari dimensiuni amplasate de Primăria Municipiului Iaşi în mai multe locaţii.
Reprezentanții instituțiilor de presă vor avea acces la Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva pe baza legitimațiilor de serviciu, cu rugămintea de a trimite anterior, pentru a putea comunica mai eficient, pe adresa presa@mmb.ro, datele de contact: instituția de presă, numele și prenumele jurnalistului, funcția, adresa de email și un număr de telefon mobil. Zonele de acces și alte informații utile vor fi comunicate de către organizatori la fața locului.
Programul evenimentelor organizate anul acesta de către Arhiepiscopia Iaşilor este ataşat mai jos, împreună cu câteva informații despre viaţa Sfântului Andrei Criteanul și despre viața Sfintei Cuvioase Parascheva. Pentru alte amănunte, vă îndemnăm să urmăriți secțiunea ce va fi dedicată acestui eveniment pe portalul https://doxologia.ro/.
Dumnezeu să călăuzească pașii pelerinilor și ai închinătorilor către Iași în rugăciune și în bună pace, cu nădejdea că, în atmosferă de sfântă comuniune, fiecare va dobândi imbold spre cele bineplăcute Lui, mângâiere în necazuri și răspuns la cererile cele de folos.
Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iaşilor
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Arhiepiscopia Iașilor
Sărbătoarea Sfintei Parascheva
Program 7‑15 octombrie 2023
Sâmbătă, 7 octombrie
Duminică, 8 octombrie
Luni, 9 octombrie
Marți, 10 octombrie
Miercuri, 11 octombrie
Joi, 12 octombrie
Vineri, 13 octombrie
Sâmbătă, 14 octombrie
Duminică, 15 octombrie
Viaţa Sfântului Andrei Criteanul
Cuviosul Părinte Andrei Criteanul s‑a născut în cetatea Damascului, în preajma anului 660, fiind fiul unor părinţi evlavioşi şi iubitori de Dumnezeu, care se numeau Gheorghe şi Grigoria. Cel care avea să devină „alăută bineviersuitoare a Bisericii” şi „liră cu dulce glăsuire”, numit „exarhul cântăreţilor bisericeşti şi starostele scriitorilor”, din voia lui Dumnezeu, până la vârsta de 7 ani, nu a glăsuit deloc. Când a împlinit 8 ani, într‑una dintre zilele de sărbătoare, tânărul Andrei a venit la biserică împreună cu părinţii lui şi a participat, aşa cum era obiceiul familiei, la dumnezeiasca Liturghie. După ce s‑a împărtășit, chiar în acea clipă a început a glăsui articulat, ca şi cum n‑ar fi fost captiv celor şapte ani de tăcere. A arătat mult drag de învăţătură, iar după ce a deprins literele de bază şi după ce şi‑a însuşit în cel mai înalt grad ştiinţa gramaticii, s‑a pregătit pentru o mai înţeleaptă educaţie, fiind adus, la vârsta de 15 ani, de părinţii lui la Biserica Sfintei Învieri de la Ierusalim, unde avea să vieţuiască numai şi numai pentru Dumnezeu, Dătătorul de viaţă.
Minunându‑se cu toţii de evlavia, blândeţea şi priceperea lui, nu după mult timp, deşi foarte tânăr, a fost numit secretar al Patriarhiei Ierusalimului. A căutat însă mereu singurătatea, dedicându‑şi viaţa rugăciunii către Bunul Dumnezeu. După ce a vieţuit în linişte mai mulţi ani şi s‑a zăvorât în chilia lui, nu a îngăduit Dumnezeu ca acesta să rămână multă vreme ascuns, ci l‑a descoperit pe el, atât spre câştigul lui sufletesc, cât şi pentru cel al aproapelui. I s‑a făcut cunoscută împăratului de atunci vieţuirea lui aleasă, bazată pe cunoaşterea în profunzime a scrierilor despre viaţa Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Acesta a fost motivul delegării sale pentru a participa la lucrările celui de‑al şaselea Sinod Ecumenic convocat la Constantinopol de Împăratul Constantin cel Nou, care s‑au desfăşurat între anii 680‑681, unde au participat 170 de episcopi, dar şi preoţi şi monahi luminaţi. Aici s‑a aflat și tânărul Andrei, care a și avut un rol important, prin mărturisirea sa de credinţă.
Ulterior acestui eveniment important din viaţa Bisericii (care îi pomeneşte în fiecare an pe Sfinţii Părinţi de la Sinodul al VI‑lea Ecumenic pe 23 ianuarie, dar şi în a noua duminică după sărbătoarea Rusaliilor), Andrei este hirotonit şi numit arhidiacon al Catedralei „Sfânta Sofia” din Constantinopol. Nu după multă vreme, în timpul împăratului Iustinian a II‑lea, a fost numit episcop în Gortyna, metropolă a Insulei Creta, unde a avut o slujire pastorală aleasă.
Calităţile care l‑au făcut cu adevărat vestit pe Sfântul Andrei Criteanul au fost cele inspirate de Bunul Dumnezeu. Astfel, rămâne cunoscut peste veacuri datorită darurilor sale oratorice şi imnografice. El a pus bazele unei noi forme de imnografie liturgică, anume canonul. Este autorul Canonului cel Mare de Pocăinţă care se citeşte în prima şi în a cincea săptămână din Postul Mare. Totodată, a compus numeroase tropare şi stihiri cântate la marile sărbători ale Bisericii: Învierea lui Lazăr, Duminica Floriilor, Naşterea Domnului, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Înălţarea Sfintei Cruci sau la pomenirile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. De asemenea, de la Sfântul Andrei Criteanul se păstrează 22 de predici frumos alcătuite. Este cunoscută evlavia sa pentru Maica Domnului, căreia îi dedică cele mai frumoase cântări şi predici: „Dacă s‑ar măsura pământul cu palma şi marea s‑ar putea circumscrie cu funia, şi cerul s‑ar proporţiona în coţi, şi s‑ar putea număra mulţimea stelelor, dacă s‑ar putea socoti picăturile de ploaie sau firele de praf şi de nisip sau dacă am putea cântări greutatea vânturilor, poate atunci am fi în stare a îmbrăţişa întreg cuprinsul admiraţiei pentru pururea Fecioara Maria”.
După o vieţuire virtuoasă, înaltă şi iubitoare de Hristos, Sfântul Andrei Criteanul a trecut la Domnul în a doua jumătate a veacului al VIII‑lea, sfintele sale moaşte fiind duse la Constantinopol. Este prăznuit de Biserica Ortodoxă în fiecare an pe data de 4 iulie.
* Informaţiile sunt preluate din volumul Viața și Canonul Paraclis ale Sfântului Andrei Criteanul, Traducere din greaca veche de monahia Parascheva Enache, carte apărută la Editura Doxologia în anul 2023.
Viaţa Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi
Născută în Epivat (azi Boiados), pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, capitală a Imperiului Bizantin, Sfânta Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI‑lea. Şi‑a însuşit încă din fragedă copilărie modelul vieţuirii întru Hristos, înţelegând sensurile profunde ale iubirii de semeni, ale milosteniei şi faptelor bune.
La vârsta de 10 ani, în timp ce se afla într‑o biserică, a auzit la Sfânta Evanghelie cuvintele: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea sa și să‑Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). A fost momentul care a decis definitiv traseul pe care Cuvioasa Parascheva avea să‑l urmeze: cel al credinţei în Hristos şi al jertfirii pentru cei nevoiaşi. Astfel, aşa cum consemnează scrierile, toată viaţa sa şi‑a împărţit hainele şi tot ce avea mai de preţ celor sărmani şi lipsiţi de ajutor.
După moartea părinților, a părăsit casa părintească din Epivat, îndreptându‑se spre locurile sfinte de la Ierusalim pe care‑şi dorea cu ardoare să le vadă. A început acest lung pelerinaj trecând mai întâi prin Constantinopol, unde s‑a închinat la moaştele sfinţilor din cetate. Aici a cerut binecuvântarea părinţilor duhovniceşti şi şi‑a continuat drumul, stând un timp la Calcedon (actualul Kadikoy, în Turcia), mergând apoi în Heracleea Pontului, într‑o mănăstire închinată Maicii Domnului.
După un timp, Cuvioasa Parascheva a ajuns la Ierusalim, hotărând să rămână pentru tot restul vieţii sale în locurile în care au trăit Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli. Astfel, după ce s‑a închinat la Locurile Sfinte, a mers în pustiul Iordanului, la o mănăstire de maici, acolo unde trăiseră Sfântul Ioan Botezătorul şi Cuvioasa Maria Egipteanca, ducând o viaţă aspră şi plină de nevoinţe.
Însă, la 25 de ani, a părăsit mănăstirea din pustiul Iordanului, îndreptându‑se spre casă, după ce într‑o noapte, în timp ce se ruga, un înger de lumină i‑a spus: „Lasă pustiul şi întoarce‑te în patria ta, unde vei da trupul tău, iar sufletul tău se va duce în cer, alături de Mirele tău pe care L‑ai iubit mai mult decât pe părinţi, pe rude şi toate bunurile din lume”.
Aşadar, tânăra Parascheva a plecat înapoi spre casă, unde avea să trăiască smerit, fără să fie recunoscută de cineva. La 27 de ani, Cuvioasa şi‑a încredinţat sufletul în mâinile lui Hristos, pe care‑L iubise atât de mult, iar trupul ei a fost îngropat aproape de mare. Sfintele sale moaşte au fost descoperite mult mai târziu de un călugăr, fiind aşezate la loc de cinste, după ce Cuvioasa s‑a arătat în vis unui anume Gheorghe din Kallicrateia, om cu frica lui Dumnezeu, şi unei femei pe nume Eftimia. Aşa se face că trupul neputrezit şi înmiresmat al Sfintei Parascheva a fost mutat în Biserica „Sfinţii Apostoli” din Kallicrateia, unde s‑a scris că au stat vreme de 200 de ani. Mulţimi de oameni au venit să se închine sfintelor sale moaşte, după ce s‑au dovedit a fi făcătoare de minuni.
Din Kallicrateia, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate în 1235 la Târnovo (Bulgaria de astăzi), unde au stat vreme de 160 de ani. De aici, au fost duse la Belgrad, unde au poposit până în 1521, apoi s‑au întors la Constantinopol, pentru alţi 120 de ani.
În 1641, Cuvioasa a pornit spre Moldova, într‑o lungă şi definitivă călătorie, după ce domnitorul Vasile Lupu a primit sfintele sale moaşte în dar de la Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.
Racla cu moaştele Sfintei a fost adusă cu o corabie pe Marea Neagră până la Galaţi, fiind însoţită, aşa cum consemnează documentele vremii, de trei mitropoliţi greci. De la Galaţi, a fost adusă la Iaşi într‑un car cu boi, înconjurată de mulţimi de clerici şi credincioşi. În capitala Moldovei, Sfânta a fost întâmpinată cu mare cinste de către Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam şi de către episcopii de Roman şi Huşi. Astfel, la 13 iunie 1641, Cuvioasa a fost aşezată în Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”, până în anul 1889, când a fost mutată în Catedrala Mitropolitană, unde se află şi astăzi.
Prima menţiune în limba română despre viața sfintei o găsim în „Cartea românească de învățătură” a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, apărută la Iași, în anul 1643.
În ziua de vineri, 25 octombrie 2024, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a desfășurat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
1. Pelerinajul este un act liturgic, misionar și social. Este un act liturgic pentru că poartă în el bucuria rugăciunii și căutarea sfințeniei. Este un act misionar pentru că împărtășim lumii bucuria
Bucuria pelerinajului din acest an prilejuit de sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (27 octombrie), organizat de Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor, va fi sporită de aducerea din Cipru a raclei cu moaștele Sfântului și Dreptului Lazăr și se va desfășura în perioada 20-28 octombrie 2024, după următorul program.
Având în vedere avertizările meteorologice referitoare la mari furtuni şi ploi abundente, care vor cuprinde mai multe regiuni din România, Patriarhia Română îndeamnă clericii și credincioșii din toate eparhiile la rugăciune și solidaritate.
Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvintele Lui. Iar Marta se
Fraților, adevărat este că și cel dintâi (Așezământ) avea orânduieli pentru slujba dumnezeiască și un altar pământesc, căci s-a pregătit cortul mărturiei. În el se aflau, mai întâi, sfeșnicul și
Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului amintește de aducerea Fecioarei Maria la templul din Ierusalim, la vârsta de trei ani, de către părinţii săi, Ioachim şi Ana. Sfânta Ana nu putea să nască
Sfântul Vasile cel Mare, Regulile morale, Reg. 80, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 197 „Ce este propriu creștinului? Să prisosească dreptatea lui mai mult decât a cărturarilor și
Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
În calendarul bisericesc, astăzi, sărbătorim Vovidenia, adică Intrarea în biserică a Maicii Domnului. Această zi de prăznuire a Maicii Domnului ne aminteşte de momentul când Sfinţii Ioachim şi Ana au adus-o
Cuvintele providențiale auzite de Fericitul Augustin în anul 387 în grădina casei sale din Mediolanum, care l-au trimis la textul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Romani 13, 12-14: „Noaptea e pe
