Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a sfințit duminică, 19 ianuarie, iconostasul paraclisului din parohia românească „Acoperământul Maicii Domnului” din Passau-Vilshofen, Germania, apoi a săvârşit Sfânta Liturghie. Catapeteasma a fost sculptată în localitatea Horea, iar icoanele au fost pictate la Mănăstirea Ponor, judeţul Alba. Ierarhul le-a vorbit credincioşilor prezenţi despre recunoștință, în special față de Dumnezeu, părinți și dascăli.
Parohul Marius Ioan Jidveian a primit „Crucea Arhiepiscopală” a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului; iar pentru bunăvoința de a găzdui parohia românească în incinta abației, starețul mănăstirii benedictine Schweklberg din Vilshofen, Richard Multerer, a primit Ordinul „Mihai Vodă” pentru clerici. Au mai primit distincţii primarul orașului Vilshofen, Florian Gams, dar și principalul ctitor și consilierii parohiali.
Sâmbătă seara, 18 ianuarie, Părintele Mitropolit Andrei a oficiat Taina Sfântului Maslu, prilej cu care i-a îndemnat pe cei prezenți să practice credința și tradiția românească și să nu excludă revenirea în țară. Credincioșii s-au închinat la fragmente din moaștele mai multor sfinți, aduse din țară de la Mănăstirea Ponor.
Paraclisul Parohiei Passau-Vilshofen este amenajat într-o clădire din incinta abației benedictine Schweklberg din Vilshofen. Recent, comunitatea ortodoxă, formată din 200 de familii, a achiziționat un teren și a obținut autorizațiile necesare pentru a începe construcția unei biserici în orașul Vilshofen.
Prezenţa românilor care au trăit ori vieţuiesc în Austria este o parte constitutivă a unei existenţe comune de aproape trei veacuri şi jumătate. Provincii cu majoritate de populaţii româneşti au aparţinut Imperiului habsburgic: Transilvania (1688-1918), Oltenia (1718-1739), Banat (1718-1918) şi Bucovina (1775-1918). Românii au fost în vremea monarhiei o prezenţă însemnată, 7% din populaţia imperiului. Peste 200 de familii române erau stabilite în Viena în anul 1899.
În luna martie a anului 2026 s‑a scris o pagină nouă în istoria misiunii Bisericii Ortodoxe Române în America Latină, prin prima prezență pastorală în Paraguay, realizată cu binecuvântarea
În ziua de 21 martie a avut loc ședința Protopopiatului Ortodox Român al Bavariei de Sud, organizată la Parohia „Buna Vestire” din München, Germania. Întâlnirea s‑a desfășurat sub președinția
Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul ortodox român al Irlandei și Islandei, a slujit în a treia duminică din Postul Mare, 15 martie, în Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae și Sfânta Brighita” din Galway,
Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 În vremea aceea, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi
În vremea aceea, după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua cea dintâi a săptămânii, au venit Maria Magdalena și cealaltă Mărie ca să vadă mormântul. Și, iată, s-a făcut cutremur mare, că
Fraților, oare nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava
În Sfânta şi Marea Sâmbătă „prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre
61. Mormântul Domnului este sau lumea aceasta, sau inima fiecăruia dintre credincioşi; giulgiurile sunt raţiunile lucrurilor, împreună cu modalităţile virtuţilor: iar ştergarul cunoştinţa
În fiecare an, sărbătoarea Învierii Domnului aduce în inimile noastre o bucurie care nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Hristos Cel Răstignit şi Înviat ne descoperă sensul profund al vieţii, biruinţa asupra mo
Sărbătoarea Sfintelor Paști sau sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Învierea Domnului Hristos înseamnă biruința sau victoria iubirii Lui smerite și milostive asupra urii și invidiei, trădării și fricii, asupra păcatului, a iadului și a morții. Domnul Iisus Hristos Cel răstignit a înviat din morți „cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”[2]. Aceasta este suprema veste bună pentru creștinătate și omenirea întreagă, și anume începutul unei alte vieți, viața veșnică din Împărăția cerurilor. De aceea, se cântă în noaptea de Sfintele Paști: „prăznuim omorârea morții [...] și începătura altei vieți, veșnice”[3].
Fără repere, orice itinerar este neîmplinit. Ne raportăm astăzi formal la norme şi reguli, căutând să dobândim virtuţi. Rămânem însă departe de simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră ş
