Grupul de preotese „Maria Stăniloae” s-a reunit la Mannheim

Statutul de preoteasă este unul plin de provocări, care cel mai adesea nu sunt înțelese decât de cele care se află în această slujire. De aceea, întâlnirile între preotese sunt surse extraordinare de întărire pe cale, infuzii de putere, nădejde și curaj. Așa a fost și întâlnirea preoteselor din Arhiepiscopia Germaniei, Austriei și Luxemburgului care a avut loc în Ger­mania, la Mannheim, în 8-10 noiembrie 2024 și i-a avut invitați speciali pe părintele arhidiacon Sorin Mihalache și soția lui, Geor­giana. Pe lângă bucuria comuniunii cu alte preotese, în întâlnirile regionale participantele se bucură și de împărtășirea provocărilor și soluțiilor specifice aceluiași spațiu cultural, în cazul acesta cel german.

Clopoțelul de adunare a fost stabilit pentru vineri seara. Cu multă emoție, preotesele s-au adunat la biserica orto­doxă din Mannheim, având parte de găzduirea plină de ospitalitate a doamnei preotese Claudia Podașcă, a mamei acesteia, doamna preoteasă Maria, precum și a părintelui Cris­tian Podașcă, parohul bisericii.

Extrem de importantă a fost și atenția acordată întâlnirii de către cei doi ierarhi ai arhiepiscopiei, Înalt­preasfințitul Părinte Mitropolit Serafim și Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Sofian. Cuvintele lor pline de prețuire, adresate în deschiderea evenimentului, au fost primite cu recunoștință. IPS Părinte Serafim a reamintit cuvântul Părintelui Mitropolit Teofan al Moldovei de anul trecut: preoteasa este cea care, slujind 100% lui Dumnezeu, poate sluji simultan și 100% familiei, și 100% serviciului. PS Părinte Sofian a pus la inima celor prezente exemplul Sfintei Gorgonia, despre care fratele ei, Sfântul Grigorie Teologul, spunea că slujea în familie de parcă nu ar fi avut vreun răgaz pentru rugăciune; și se ruga de parcă ar fi uitat cu totul de grijile lumii.

În continuare, cei doi invitați speciali ai întâlnirii, părintele arhidiacon Sorin Mihalache și soția lui, Geor­giana, au organizat o sesiune de prezentare în care participantele și-au exprimat așteptările, alegând subiectele puse la dispoziție pentru atelierul de a doua zi.

Pași spre o viață mai atentă

Ziua principală de lucru, desfă­șu­rată la un centru de conferințe, a venit cu workshopul „O viață mai atentă”. După fiecare sesiune de lucru în grupuri, cei doi invitați au oferit îndrumări esențiale pentru sporirea atenției și trăirea unei vieți conștiente în scopul slujirii aproapelui. Amintesc câteva idei care au fost reținute ca marcante în feedbackurile finale. Asertivitatea înseamnă să fii autentic, să ai puterea de a refuza, chiar dacă asta te scade în ochii celuilalt, să fii sincer și deschis, să recunoști ceea ce gândești. Reziliența înseamnă a rezista indiferent de intemperii. Este conduita creștinului care are nădejde în Dumnezeu. Este cea care stă în spatele marilor biografii și al marilor realizări. Dacă nu ești asertiv, nu poți fi rezilient. Dacă nu poți niciodată să refuzi, nu vei putea duce sarcinile cu adevărat importante. Plusul este cruce (+). Iar plusul fără verticală este minus (-). Omul este prosocial, interacțiunea cu ceilalți oameni îl crește, îl întărește. Omul este făcut să fie îmbrățișare, iar gestul îmbră­țișării are multiple efecte terapeutice. E necesar să învățăm cultura pauzei. 3 minute de pauză (în care te poți ruga, respira și detașa de ritmul alert) au un impact puternic asupra eficienței următoarelor 30 de minute de lucru. „A răbda fără tul­burare cele ce vin asupra noastră naște blândețea” (Filocalia 8, Calist și Ignatie). Răbdarea virtuoasă este cea fără tulburare. Dacă e cu tulburare, e doar o amânare a exploziei. Do­rința de control este un mare dușman al omului și este generatoare a stresului, care ne îmbolnă­vește. Omul în viață are câteva figuri de atașament, de unde primește sprijin și se încarcă. În copilărie, principala figură de atașament este în general mama, iar pentru un adult poate fi soțul/soția, prietenii, părinții. Să nu uităm însă că figuri de atașa­ment pot fi și Domnul, Maica Domnului, sfinții și părintele duhovnic. Astfel noi putem să ne întărim în greutăți fără să depindem de ajutorul omenesc. Să nu uităm că, pentru a ne dărui, avem nevoie să ne încărcăm și noi rezervorul personal, care nu este sursă inepuizabilă. Singurul Izvor veșnic este Domnul. Doar conectându-ne la El putem fi izvoare de folos pentru cei din jurul nostru. „Orice faci, să iei aminte la starea lăuntrică. Pentru că starea lăuntrică e de patru ori mai importantă decât ceea ce faci” (Ava Dorotei). Oboseala este dușmanul numărul unu pentru luciditate, rugăciune, dragoste, discernământ. Studiile arată că nesomnul este modificator de comportament și ne face mai egoiști. Odihna se face fie prin somn, fie activ, prin activități odihnitoare. Dar nu prin divertisment, care nu odihnește, ci doar distrează. Oamenii se schimbă în 10-15 ani din momentul în care se apucă de lucru. Deci educația se face cu multă răbdare și perseve­ren­ță. Pentru copii, intervalele de educație se stabilesc pe 10 ani; socie­tatea virusează zilnic mesajele noastre, de aceea avem nevoie de mult timp pentru a reuși să le transmitem valorile. Progresul în viața duhovnicească presupune mai multe aspecte: încordare și nevoință, vulnerabilitate, jertfă, odihnă și echilibru, dorință și uimire, sărbătorire. Psalmul 22 are un efect terapeutic pentru creș­terea nădejdii, eliberarea din po­vara grijilor care ne blochează creș­terea duhovnicească.

Discuțiile pe grupuri au fost prilej de împărtășire a problemelor și provocărilor, dar și de întărire, pentru că ascultarea și suportul celorlalți ne fac mai puternici. Spiritul de comuniune a continuat și în timpul plimbării de vizitare a orașului, într-un scurt traseu care a vizat Turnul de Apă (simbol al orașului), Universitatea din Mannheim (una din cele mai mari clădiri baroce din Europa, situată într-un palat impunător, având 450 de încăperi) și Conservatorul, unde Mozart a fost respins în 1777. Ziua s-a încheiat cu ultima sesiune, urmată de concluzii și feed­backurile finale.

Comuniunea deplină în Liturghie

Ultima zi a adus comuniunea deplină în Dumnezeiasca Liturghie. Aceasta a fost oficiată de Preasfin­țitul Părinte Sofian împreună cu un sobor de preoți în frumoasa biserică ortodoxă din Mannheim, împodobită atât cu o pictură impresionantă, cât și cu slujitori jertfitori și o comunitate râvnitoare. Răspunsurile la strană au fost date de doamnele preotese gazdă împreună cu câțiva tineri din ATORG.

Daruri de prețuire au fost oferite părintelui arhidiacon Sorin Mihalache și soției sale, precum și celor care s-au ocupat cu multă dăruire de găzduirea evenimentului.

După prânz, drumurile au început să se îndrepte către casă, către întoarcerea în comunitățile parohiale. Greul și nostalgia despărțirii au fost depășite însă de bucuria întâlnirii, de foloasele și inspirația primită, de întărirea prieteniilor și de nădejdea în Domnul și în suportul reciproc.

Întâlnirea preoteselor de la Mannheim a fost organizată de Grupul de preotese „Maria Stăniloae”. Acesta a luat ființă în 2022, este coordonat de doamna preoteasă Adina Gilla din Tübingen și își propune să organizeze întâlniri pentru doamnele preotese din Arhiepiscopia Germaniei, Austriei și Luxemburgului, dar și pentru familiile lor, având ca obiective formarea continuă, comuniunea și sprijinul reciproc, spre folosul comu­ni­tăților în care slujesc.