Întâlnirea a fost prezidată de Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei, alături de care s-a aflat Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereu-vicar al eparhiei. Au participat preoții, diaconii și preotesele din protopopiatele din zona de nord a Italiei.
După rostirea rugăciunii de început, chiriarhul a adresat un cuvânt de întâmpinare clericilor participanți. În continuare, părintele Marius Floricu, protopop al Protopopiatului Piemonte 1, a prezentat prelegerea intitulată „Susținerea, prevenția și reabilitatea persoanelor cu adicții”. În cadrul ei, a fost prezentată o statistică a prezenței drogurilor în Europa, din care reiese că substanțele ilegale sunt răspândite la o scară largă, dar numărul persoanelor dependente, a căror viață familială și socială este grav afectată, este greu de stabilit. Părintele a afirmat că, în recuperarea celor dependenți, un rol esențial îl are contribuția familiei și a apropiaților, care trebuie să îi îndrume pe aceștia spre consiliere psihologică, tratament medicamentos sau folosirea timpului pentru activități mai sănătoase. Partea a doua a întâlnirii a fost dedicată recomandărilor pastorale și misionare.
La eveniment a fost prezent și Cosmin Dumitrescu, consulul general al României la Torino, se arată pe site-ul theofania.ro.
Prezenţa românilor care au trăit ori vieţuiesc în Austria este o parte constitutivă a unei existenţe comune de aproape trei veacuri şi jumătate. Provincii cu majoritate de populaţii româneşti au aparţinut Imperiului habsburgic: Transilvania (1688-1918), Oltenia (1718-1739), Banat (1718-1918) şi Bucovina (1775-1918). Românii au fost în vremea monarhiei o prezenţă însemnată, 7% din populaţia imperiului. Peste 200 de familii române erau stabilite în Viena în anul 1899.
În luna martie a anului 2026 s‑a scris o pagină nouă în istoria misiunii Bisericii Ortodoxe Române în America Latină, prin prima prezență pastorală în Paraguay, realizată cu binecuvântarea
În ziua de 21 martie a avut loc ședința Protopopiatului Ortodox Român al Bavariei de Sud, organizată la Parohia „Buna Vestire” din München, Germania. Întâlnirea s‑a desfășurat sub președinția
Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul ortodox român al Irlandei și Islandei, a slujit în a treia duminică din Postul Mare, 15 martie, în Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae și Sfânta Brighita” din Galway,
Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 În vremea aceea, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi
„În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui pe când ședea la masă. Și văzând
Fraților, bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă! Îngăduința voastră să se facă știută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovărați cu nicio grijă, ci, întru
Sfântul Apostol Irodion era din aceeaşi cetate cu Sfântul Apostol Pavel, Tarsul Ciliciei din Asia Mică, fiind rudă cu acesta. El a fost pus de Sfinţii Apostoli episcop şi pe mulţi elini păgâni i-a convertit la
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 547-548 „Fiind bolnav, Părintele Gherasim (Ilie) nu mai putea sta în picioare la slujbe. Dar de la Sfânta
În fiecare an, sărbătoarea Învierii Domnului aduce în inimile noastre o bucurie care nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Hristos Cel Răstignit şi Înviat ne descoperă sensul profund al vieţii, biruinţa asupra mo
Sărbătoarea Sfintelor Paști sau sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Învierea Domnului Hristos înseamnă biruința sau victoria iubirii Lui smerite și milostive asupra urii și invidiei, trădării și fricii, asupra păcatului, a iadului și a morții. Domnul Iisus Hristos Cel răstignit a înviat din morți „cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”[2]. Aceasta este suprema veste bună pentru creștinătate și omenirea întreagă, și anume începutul unei alte vieți, viața veșnică din Împărăția cerurilor. De aceea, se cântă în noaptea de Sfintele Paști: „prăznuim omorârea morții [...] și începătura altei vieți, veșnice”[3].
Fără repere, orice itinerar este neîmplinit. Ne raportăm astăzi formal la norme şi reguli, căutând să dobândim virtuţi. Rămânem însă departe de simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră ş
