Instituțiile românești din Giula, Ungaria, și cei care își desfășoară activitatea în ele au fost binecuvântați, prin stropire cu Agheasmă Mare, de către Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei. Au fost binecuvântate sediul Consulatului General al României la Giula și reședința domnului consul general Florin Trandafir Vasiloni, Grădinița românească, aflată sub conducerea doamnei director Ana Ciotea, Școala Generală, Căminul de elevi și Liceul Românesc „Nicolae Bălcescu”, Muzeul Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, Centrul de documentare și informare, sediul săptămânalului „Cronica”, Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria și sediul săptămânalului „Foaia Românească”, precum și casa doamnei preotese Veturia Ardelean, soția vrednicului de pomenire părinte vicar eparhial Pavel Ardelean.
Prezenţa românilor care au trăit ori vieţuiesc în Austria este o parte constitutivă a unei existenţe comune de aproape trei veacuri şi jumătate. Provincii cu majoritate de populaţii româneşti au aparţinut Imperiului habsburgic: Transilvania (1688-1918), Oltenia (1718-1739), Banat (1718-1918) şi Bucovina (1775-1918). Românii au fost în vremea monarhiei o prezenţă însemnată, 7% din populaţia imperiului. Peste 200 de familii române erau stabilite în Viena în anul 1899.
În ziua de 21 martie a avut loc ședința Protopopiatului Ortodox Român al Bavariei de Sud, organizată la Parohia „Buna Vestire” din München, Germania. Întâlnirea s‑a desfășurat sub președinția
Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul ortodox român al Irlandei și Islandei, a slujit în a treia duminică din Postul Mare, 15 martie, în Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae și Sfânta Brighita” din Galway,
La Centrul eparhial de lângă Roma, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a avut loc marți, 10 martie, prima conferință semestrială de primăvară a acestui an. Evenimentul a reunit clerici din protopopiatele zonei centrale a Italiei și din insula Sardinia, sub președinția Preasfințitului Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei. La începutul lucrărilor, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt în care a subliniat importanța întâlnirilor pastorale periodice, benefice pentru consolidarea comuniunii dintre slujitorii Bisericii și întărirea lucrării misionare în rândul credincioșilor români din diaspora.
Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 În vremea aceea, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi
„În vremea aceea, șezând Iisus pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă, când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? Răspunzând,
Fraților, bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă! Îngăduința voastră să se facă știută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovărați cu nicio grijă, ci, întru
Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium, a suferit martiriu pentru Hristos în anul 304. La începutul secolului al IV-lea s-a declanşat o persecuţie împotriva creştinilor din provinciile romane din
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 643 „– Nu lăsa rugăciunea, frate! Avem nevoie de rugăciune ca de aer. Nimeni nu poate trăi fără
În fiecare an, sărbătoarea Învierii Domnului aduce în inimile noastre o bucurie care nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Hristos Cel Răstignit şi Înviat ne descoperă sensul profund al vieţii, biruinţa asupra mo
Sărbătoarea Sfintelor Paști sau sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Învierea Domnului Hristos înseamnă biruința sau victoria iubirii Lui smerite și milostive asupra urii și invidiei, trădării și fricii, asupra păcatului, a iadului și a morții. Domnul Iisus Hristos Cel răstignit a înviat din morți „cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”[2]. Aceasta este suprema veste bună pentru creștinătate și omenirea întreagă, și anume începutul unei alte vieți, viața veșnică din Împărăția cerurilor. De aceea, se cântă în noaptea de Sfintele Paști: „prăznuim omorârea morții [...] și începătura altei vieți, veșnice”[3].
Fără repere, orice itinerar este neîmplinit. Ne raportăm astăzi formal la norme şi reguli, căutând să dobândim virtuţi. Rămânem însă departe de simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră ş
