Aducerea moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la București

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, serbat neîntrerupt de 250 de ani pe istoricul deal al Mitropoliei din Capitală, ocrotește cu rugăciunile sale orașul București, ţara întreagă şi poporul binecredincios. La sărbătoarea sa îndătinată, din 27 octombrie, în fiecare an, mii de credincioși, tineri şi vârstnici, oameni din toate colțurile țării, dar şi de peste hotare, devin preț de câteva zile pelerini și închinători la moaștele sale şi ale altor sfinți ai Ortodoxiei, aduse spre cinstire la București.

Aducerea moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie la Bucureşti s-a petrecut în contextul războiului ruso-turc dintre anii 1768 şi 1774. Conflictul a cuprins și teritoriile Ţărilor Române, dar și pe cele bulgare în care fusese odrăslit Sfântul Cuvios Dimitrie, Țaratul româno-bulgar fiind des­fiin­țat de turci încă din secolul al 14-lea. La acea vreme, Rusia imperială, singura putere ortodoxă care se putea împotrivi ambițiilor otomane musulmane de a stăpâni estul Europei și de a avansa spre centrul continentului, își arogase și rolul de protectoare a Ortodoxiei, inclusiv în Principatele Române, precum și în țările de pe malul drept al Dunării, sigur, nelipsind și rațiunile politice și economice pe care le implica această „protecție”.

Sfântul Cuvios Dimitrie, numit în prezent „cel Nou”, s-a născut ­cândva în secolul al 13-lea, într-o familie de oameni simpli din satul Basarabov sau Basarabi, toponim aflat în legătură cu dinastia întemeietoare a Țării Românești. În puținele date păstrate despre viața Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou se consemnează faptul că din copilărie a fost păstor de vite în satul său. Mai târziu, văzând deșertăciunea acestei lumi, a intrat într-o mănăstire din apropierea satului copilăriei sale, petrecând acolo timp de mulți ani în post și în rugăciune, izolat de consăteni și de ceilalți monahi deopotrivă, căci avea drept adăpost o peșteră de pe un mal al râului Lom. Tradiția locală amintește că, simțindu-și aproape sfârșitul, s-a îndreptat spre malul râului, unde și-a ales ca mormânt un loc ferit, aflat între două lespezi de piatră, în care s-a așezat și și-a dat sufletul lui Dumnezeu. Cu trecerea timpului, locul a fost acoperit de prundiș, apoi cuprins de apele râului, încât trupul sfântului și-a aflat mormântul, pentru mulți ani, în apele Lomului, rămânând însă neatins de putreziciune în mod minunat.

Descoperirea moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie s-a întâmplat, spune tradiția, printr-o minune, căci unei copile din sat, aflată în grea sufe­rin­ță, i s-a arătat în vis chiar Sfântul Cuvios Dimitrie, spunându-i că va căpăta vindecare dacă trupul lui va fi scos din apă, iar ea se va atinge de moaştele sale. Stăruind în căutări, copila împreună cu părinții și sătenii au aflat locul sfintelor moaște, pe care le-au așezat apoi spre cinstire în biserica din satul Basarabov, iar vestea despre minunata aflare a moaștelor tămăduitoare ale Sfântului Cuvios Dimitrie s-a răspândit cu repeziciune în localitățile din sudul Dunării, pe ambele maluri ale fluviului, bulgari și români, deopotrivă, arătându-și evlavia prin peregrinări la moaș­tele din satul Basarabov.

Când armata rusă, condusă de generalul Petru Saltâcov, a ajuns în satul Basarabov, pustiit de război, sfintele moaște ale Cuviosului Dimitrie cel Nou au fost aflate în biserica părăsită. Atunci, din teama ca nu cumva turcii, care se îndreptau spre zona de sud a Dunării, să le pângărească, generalul Petru Saltâcov a luat cu sine sfintele moaște, dorind să le ducă în Rusia. La întoarcerea din război, ca urmare a bunelor relații pe care Mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, le avea cu protipendada rusă, la data de 13 iulie 1774, generalul rus, la rugămintea mitropolitului şi stăru­in­ța bogatului boier român (după alții, aromân) Hagi Dimitrie, a dăruit Mitropoliei Ungrovlahiei moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, care au fost așezate în Catedrala Mitropoliei din București, unde se află și astăzi. Generalul a oprit doar mâna dreaptă a sfântului, trimi­țând-o la Kiev, la Lavra Pecerska.

După aducerea moaștelor Sfântului Dimitrie în București, Mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, se va îngriji de tipărirea Slujbei Cuviosului Dimitrie din Basarabi, suportând și costurile de tipar.