Colinda - Biblia nescrisă a Naşterii Domnului

Un articol de: Narcisa Balaban Urucu - 21 Decembrie 2007

„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie!” Aşa sună Troparul Naşterii Domnului, cel pe care îl auzim încă din Ajunul Crăciunului, când preotul umblă pe la casele românilor, pentru a aduce Vestea minunată. Naşterea Mântuitorului lumii este istorisită prin sutele de colinde pe care românii le-au creat în cinstea sărbătorii bucuriei.

În fiecare an, mergând din casă în casă, în liniştea nopţii de dinaintea sărbătorii Crăciunului, colindătorii reactualizează simfonia divină a cetelor îngereşti şi cântarea păstorilor ce au vestit Naşterea Domnului, în urmă cu 2000 de ani. După cum sublinia PF Patriarh Daniel, colindele se cântă în cor, împreună, în stare de comuniune, pentru că persoanele care le cântă - copii, tineri sau vârstnici - reprezintă cetele de îngeri care au cântat la Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos în Betleem.

Colindele se cântă în comuniune, pentru că ele reprezintă credinţa Bisericii, iar Biserica este adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi.

Versurile colindelor istorisesc toate evenimentele care s-au întâmplat la naşterea Mântuitorului lumii: cum au ajuns Iosif şi Maria la Betleem, locul în care s-a născut Mesia, cum au venit primele personaje care au aflat de marea bucurie (păstorii, magii), cum a apărut pe cer steaua călăuzitoare.

Prezenţa permanentă a lui Hristos între noi

Încă de la începuturile sale, poporul nostru şi-a creat o formă proprie de a înţelege şi trăi marile evenimente din viaţa creştină. Astfel, la români, cel mai original mod de cinstire a Naşterii Domnului este colinda. Colinda reprezintă un mod de a ne pregăti pentru Crăciun şi de a serba bucuria lui, ca întâlnire a noastră cu sfinţenia şi cu bunătatea lui Hristos Dumnezeu.

Colinda este o Evanghelie populară, o Biblie nescrisă a Naşterii Domnului. Readucerea în atenţie a Naşterii Domnului, în fiecare an, ne arată că sărbătoarea Crăciunului este prezenţa permanentă a lui Hristos între noi.

Colindele prezintă o valoare nepreţuită prin originea şi mai ales prin vechimea lor. Ele reprezintă cântecul nostru strămoşesc şi una dintre cele mai vechi forme de manifestare a folclorului religios românesc. Tot Părintele Patriarh Daniel sublinia contemporaneitatea, deodată cu tradiţionalitatea acestor cântări, statornicia şi prospeţimea acestora. Ele reprezintă legătura vie a credinţei Bisericii şi a iubirii ei faţă de Hristos-Domnul, ca răspuns al oamenilor la iubirea lui Hristos Cel veşnic, Care S-a făcut om. Colindele sunt ecoul popular, poetic şi artistic al cântărilor bisericeşti liturgice. În colinde se arată familiaritatea oamenilor cu Dumnezeu-Copilul, cu Pruncul Iisus, Cel ce este „mititel, înfăşăţel, în scutec de bumbăcel”.

Mijloacele populare de apărare a Ortodoxiei

După cum scrie părintele Nicolae Necula în studiul „Colindele în viaţa şi spiritualitatea credincioşilor români”, spre deosebire de alte popoare, unde colindele sunt mai mult produse muzicale artistice, colindele româneşti sunt apreciate îndeosebi pentru profunzimea şi valoarea lor teologică. Sunt inspirate din Sfânta Scriptură şi din Sfânta Tradiţie, din slujbele divine, şi din iconografie. Sub forma versului naiv popular, ele prezintă, de fapt, dogma ortodoxă. Nici una dintre învăţăturile de bază ale credinţei creştine nu este uitată sau nefolosită în colindele noastre româneşti. Majoritatea colindelor au în centru persoana Mântuitorului, descriind mai ales Întruparea şi Naşterea Lui. De asemenea, este prezentă în colindele româneşti, alături de Fiul său iubit, Maica Domnului, care ocupă un loc central în evlavia şi în cultul ortodox.

Păstrând şi mărturisind aceleaşi adevăruri de credinţă, colindele s-au numărat printre mijloacele populare cele mai eficiente de apărare a Ortodoxiei, atunci când prozelitismul eterodox încerca să rupă unitatea de credinţă a ortodocşilor, pentru a dezmembra, în acelaşi timp şi unitatea lor naţională.

Însă, pe lângă mesajul ceresc al mântuirii, colindele au format şi o şcoală de încurajare, de nădejde şi de virtuţi morale în viaţa credincioşilor, exprimând dragostea de oameni, întrajutorarea, smerenia, ascultarea şi bunătatea, cinstea, dragostea de ţară, eroismul, bucuria sărbătorilor, dorinţa de prosperitate, belşug şi pace, ca idealuri nepieritoare şi caracteristici esenţiale ale sufletului poporului nostru.

De asemenea, este prezentă, în colinde, natura care se bucură deopotrivă cu oamenii la Naşterea Domnului. „Florile de măr”, „florile dalbe”, „flori dintre flori” se reînnoiesc în fiecare an în mersul colindelor, căci şi ele au aşteptat pe Răscumpărătorul lor. Astfel, în armonia ce se stabileşte între cer şi pământ, cântarea îngerilor ce vestesc pacea divină se răsfrânge în colind ca o revărsare de har ce inundă tot universul.

„Şi între dobitoace, pe fânul cel uscat, născut-a Preacurata un Mare Împărat”

Creştinilor, noi astăzi

Creştinilor, noi astăzi

Un praznic mare-avem

Ca să-l putem cunoaşte

Veniţi la Viflaem.

Că L-a născut în lume

Pe-acel ce-L aşteptăm

Maria, Maica sfântă

Veniţi ca să-L vedem.

Pe paie între vite

Iisus este străin

Să-I ducem şi noi daruri

Veniţi la Viflaim.

Să mergem cu păstorii

Şi să Îl preamărim

Căci pentru noi El S-a născut

Veniţi la Viflaim.

Creştinilor, noi astăzi

Degrabă s-alergăm

Spre-a noastră mântuire

Veniţi la Viflaim.

Aseară pe-nserate

Aseară pe-nserate

Fecioara Maria

În Viflaim cetate

Călătorind sosea.

Şi fiind obosită

Sălaş îşi căuta,

Şi-n Viflaimul mare

Nimenea n-o primea.

Atunci Sfânta Fecioară

Din Viflaim ieşea,

Şi-n câmp, într-o poiată,

Acolo s-aşeza.

Şi între dobitoace,

Pe fânul cel uscat

Născut-a Preacurata

Un Mare Împărat.

Fiul începe-a plânge

Maria-L mângâia

O, nu plânge Iisuse

Că Tu cunoşti lumea.

Că lumea asta mare

Prin Tine s-a născut

Prin Tine şi prin Tatăl

Prin Dumnezeu cel Sfânt.

La fiecare casă

S-aud colindători,

Colinda lor duioasă

Răsună până-n zori.

Trei păstori

Trei păstori se întâlniră

Raza soarelui, floarea soarelui

Şi aşa se sfătuiră:

Haideţi fraţilor să mergem

Raza soarelui, floarea soarelui

Floricele să culegem.

Şi să facem o cunună

Raza soarelui, floarea soarelui

S-o-mpletim cu voie bună.

Şi s-o ducem lui Hristos

Raza soarelui, floarea soarelui

Să ne fïe de folos.

Sus la poarta Raiului

Sus la poarta Raiului, poarta Raiului,

Paşte turma Tatălui, turma Tatălui.

Linu-i lin şi iară lin,

Bate vântul frunza lin,

Lin şi iară lin.

Lângă ea un legănel, leagăn legănel,

Cu un copilaş în el, copilaş în el,

Linu-i lin şi iară lin,

Bate vântul frunza lin,

Lin şi iară lin.

Dar la poartă cine stă? Oare cine sta?

Stă chiar Maica Precistă, Maica Precistă.

Linu-i lin şi iară lin,

Bate vântul frunza lin,

Lin şi iară lin.

Copilaşul când dormea, puiul când dormea,

Maica Sfânta lin cânta

Maica lin cânta

Linu-i lin şi iară lin,

Bate vântul frunza lin,

Lin şi iară lin.

Adorarea magilor

Noi umblăm şi colindăm,

Florile dalbe,

Pe Dumnezeu căutam,

Florile dalbe,

Alergarăm si-L aflarăm,

Florile dalbe,

În iesle la boi născut,

Florile dalbe.

Vântul dulce tragănă,

Florile dalbe,

Pruncul de mi-L leagănă,

Florile dalbe,

Ploaia caldă Fiul scaldă,

Florile dalbe,

Neaua ninge, nu-L atinge,

Florile dalbe.

Pruncul mâinile-şi întinde,

Florile dalbe,

Maica Sfânta le sărută,

Florile dalbe,

La pământ plecându-ne,

Florile dalbe,

Şi noi sărutându-le,

Florile dalbe.

Bucuroşi să-L prăznuim,

Florile dalbe,

Cu daruri să-L dăruim,

Florile dalbe,

Cu stele albe de flori,

Florile dalbe,

Şi-o oaie cu miel prior,

Florile dalbe.

O, ce veste minunată

O, ce veste minunată

În Viflaim ni se-arată

Astăzi S-a născut

Cel fără-nceput

Cum au zis proorocii.

Mergând Iosif cu Maria,

În Viflaim să se-nscrie.

Într-un mic sălaş

Lâng-acel oraş

S-a născut Mesia.

Pe Fiul în al Său nume,

Tatăl L-a trimis în lume

Să se nască şi să crească

Să ne mântuiască.

Deschide uşa, creştine

Deschide uşa creştine

Că venim din nou la tine.