Daniel Prorocul, vestitor al Naşterii lui Hristos

Biserica Ortodoxă, cu o săptămână înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului, îl cinsteşte pe unul dintre cei mai importanţi profeţi din Scriptura Vechiului Testament, Sfântul Proroc Daniel, care a vestit venirea în lume a lui Mesia. Cinstirea lui este strâns legată de Taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Realitate istorică şi teologică ilustrată de imnografia liturgică a zilei sale de prăznuire: „Proroc, vestind de mai înainte cunoştinţa celor viitoare, te-ai arătat, Daniile, că naşterea cea din Fecioara şi venirea lui Hristos, mai dinainte ai însemnat-o tuturor. Pentru aceasta, prăznuim astăzi pomenirea ta, întru veselia inimii, întru credinţă te lăudăm pe tine” (Slujba Utreniei, Sedealna Prorocului, glas 1).

Cinstirea lui înainte de Crăciun se datorează activităţii sale de proroc mesianic prin excelenţă, dar şi pentru că este unul dintre cei mai importanţi sfinţi din timpurile vechi-testamentare care au vestit şi au aşteptat venirea lui Hristos. De aceea serbarea sa este în perioada de post care ne pregăteşte pentru Naşterea lui Hristos şi care semnifică timpul de postire din vremea veterotestamentară a drepţilor şi prorocilor care L-au aşteptat pe Mesia.

Importanţa sa de proroc care vesteşte venirea în lume a lui Hristos este subliniată şi de textele liturgice din slujba Vecerniei închinată cinstirii lui: „Daniel, bărbatul doririlor, piatră netăiată de mână văzându-Te pe tine, Doamne, Prunc născut fără sămânţă Te-a numit pe Tine, Cuvântul cel întrupat din Fecioară, Dumnezeu cel neschimbat şi Mântuitorul sufletelor noastre”.

Sfântul Proroc Daniel a trăit în epoca exilului babilonic al poporului evreu. Sinaxarul zilei precizează că „acest fericit Proroc Daniel era din seminţia lui Iuda, dintr-un neam care se găsea în slujba împărătească. S-a născut în Vitara cea de sus. Încă de când era copil a fost dus rob din Iudeea în ţara caldeilor şi a prorocit 70 de ani”. Amănunte despre viaţa lui le regăsim în Cartea Daniel din Sfânta Scriptură.

Nabucodonosor, regele Babilonului la începutul secolului 6 î.Hr., ia în exil forţat pe regele Regatului Iuda, Iehonia (numit şi Ioiachin), împreună cu cei din curtea sa regală. Între cei luaţi în exil se afla şi Sfântul Proroc Daniel, care era în vârstă de doar 8 ani. În Babilon primeşte numele de Belşaţar. Aici el a vieţuit sub regii babilonieni Nabucodonosor şi Belșațar, apoi sub împărații persani Darius și Cirus.

Trăind în lumea cosmopolită a Imperiului babilonian, Daniel păstrează credinţa sa monoteistă şi tradiţiile iudaice, chiar dacă era în capitala unei societăţi politeiste. Aici, alături de cei trei sfinţi tineri pe care-i sărbătorim astăzi împreună cu el, Anania, Azaria şi Misail, s-a dedicat înfrânării şi postirii, primind de la Dumnezeu darul înţelepciunii prin care întreceau în cunoştinţe pe cei mai importanţi învăţaţi babilonieni. Daniel a primit de la Dumnezeu darul de a tâlcui visele şi vedeniile, dar şi pe cel al prorociei. Daniel va explica visul regelui Nabucodonosor, ceea ce determină şi o profeţie mesianică. „Statuia strălucitoare pe care Nabucodonosor o văzuse ridicată dinaintea lui în vis era o preînchipuire a vremurilor care aveau să vină. Capul ei de aur reprezenta regatul caldeilor (al babilonienilor), mâinile şi pieptul din argint întruchipau regatul mezilor şi perşilor care avea să-i urmeze, pântecele şi coapsele de bronz, Imperiul elenistic al lui Alexandru cel Mare, iar picioarele de fier Imperiul roman. Piatra pe care o văzuse desprinzându-se din munte fără ca nici o mână să o atingă şi care a făcut praf şi pulbere acea uriaşă statuie a împărăţiilor pământeşti era chipul Domnului nostru Iisus Hristos, întrupat la sfârşitul timpurilor pentru a întemeia o împărăţie duhovnicească şi veşnică, pe care nimic nu o va mai putea distruge: Sfânta Biserică” (ieromonah Macarie de la Simonos Petra, Sinaxarul - Vieţile Sfinţilor, volumul IV, luna Decembrie).

Un moment semnificativ din viaţa Sfântului Proroc Daniel în care vedem puterea lui Dumnezeu este legat de minunea cu cei trei tineri despre care auzim cântându-se la slujba Utreniei: „Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci!”

Nabucodonosor a poruncit să se construiască o statuie de aur cu chipul său şi să se închine înaintea ei toţi demnitarii regatului său. Cei trei sfinţi tineri Anania, Azaria şi Misail nu au făcut acest lucru. Pentru aceasta au fost aruncaţi, la porunca regelui, într-un cuptor încins de foc şi au scăpat nevătămaţi prin puterea lui Dumnezeu. Această minune l-a determinat pe rege să slăvească pe Dumnezeul lui Israel şi i-a întărit în demnităţile lor regale pe cei trei tineri.

După acest episod minunat, regele Nabucodonosor a mai avut un vis, pe care doar Sfântul Proroc Daniel l-a putut explica. Potrivit descoperirii lui Dumnezeu pe care o are Daniel, este vorba de ceea ce se întâmplă cu un copac care-l simbolizează pe însuși regele babilonian și ceea ce urma să se petreacă cu el. După 7 ani s-a încheiat domnia lui Nabucodonosor şi a urmat la domnie Belşaţar. Acesta, făcând un ospăţ mare, a folosit sfintele vase luate din Templul din Ierusalim. În timpul acestei profanări, o mână de om a apărut deodată şi a desenat o inscripţie pe zid, pe care nimeni în afară de Daniel nu a putut să o descifreze. Prorocul i-a spus că acea inscripţie vesteşte sfârşitul iminent al domniei regelui. Lucru care s-a petrecut chiar în acea noapte, când regele a fost asasinat, iar Darius a preluat puterea, inaugurând un nou imperiu, cel al mezilor şi perşilor.

În timpul domniei acestui împărat, Daniel a fost pus mai-mare peste toţi guvernatorii din imperiu, ceea ce i-a adus multă invidie din partea demnitarilor imperiali. Aceştia l-au determinat pe împărat să impună ca timp de 30 de zile să fie ridicate rugăciuni doar în cinstea lui. Daniel nu putea să renunţe să-L laude şi să se roage zilnic Atotputernicului Dumnezeu, de aceea nu a respectat porunca imperială. Fiind pârât împăratului de către demnitarii invidioşi, chiar dacă acesta ţinea la Sfântul Proroc, a poruncit să fie aruncat într-o groapă cu lei. Aici Dumnezeu prin îngerul Său a purtat de grijă lui Daniel, iar leii nu s-au atins de el. A doua zi, împăratul, constatând că în mod minunat Daniel este în viaţă, iar leii sunt sub ascultarea lui, a poruncit să fie scos şi repus în demnitatea imperială, iar pe cei care l-au vorbit de rău i-a aruncat în groapa cu lei.

În timpul împăratului Cirus poporul evreu primeşte îngăduinţa de a se întoarce în Ţara Sfântă. La doi ani după acest eveniment, venerabilul Proroc Daniel a trecut la Domnul.

Lucrul cel mai important din viaţa profetică a lui Daniel sunt prorociile sale eshatologice şi mesianice. Darurile cu care l-a binecuvântat Dumnezeu sunt sintetizate în imnografia sărbătorii sale: „Daniel cel minunat, făcând din inima sa locaş curat al Duhului şi de Duhul fiind luminat, proroceşte lămurit arătarea celor viitoare şi împodobit fiind cu strălucirea prorociei, limpede tâlcuieşte visele cele ascunse ale puternicilor împăraţi fără de lege” (Podobie, Stihoavnă).