Icoana Soborului Sfinților Martiri Militari

- surse și semnificații ‑

Anul acesta, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au hotărât¹ instituirea sărbătorii Soborului Sfinților Martiri Militari, care va fi prăznuită în ziua de pomenire a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, la 26 octombrie în fiecare an, întrucât acesta este începător al Soborului Sfinților Martiri Militari.

În acest context, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, icoana care înfățișează această sărbătoare a fost realizată de pictorii Răzvan Lucian și Mihaela Bădescu, iconari care au lucrat multe icoane ale sfinților recent canonizați de Biserica noastră. Răzvan Bădescu și soția sa, Mihaela, au fost aleși să picteze icoana ținându‑se seama de experiența lor în iconografia bizantină, lucrările acestora fiind apreciate nu doar în România, ci și în Bisericile de etnie greacă, la Patriarhia Ecumenică, în Biserica Ciprului, în Biserica Greacă sau în Sfântul Munte Athos.

Înțelesurile duhovnicești și istorice ale reprezentării iconografice

Icoana Soborului Sfinților Martiri Militari are ca model și sursă de inspirație mai multe icoane vechi din perioada bizantină și postbizantină, care adună împreună cete de sfinți rugători. Această icoană se înscrie în tipul sinaxelor sau soboarelor de sfinți. Un exemplu în acest sens este tripticul de fildeș Harbaville (mijlocul secolului al X‑lea) din colecțiile Muzeului Luvru din Paris, unde, pe cele două panouri laterale, se află reprezentați Sfinți Mucenici Militari, ținând crucea în mână, iar pe panoul central se află sculptată icoana Deisis, Dreptul Judecător încadrat de Maica Domnului și de Sfântul Ioan Botezătorul care mijlocesc pentru oameni înaintea Mântuitorului.

O altă sursă de inspirație importantă a fost icoana de steatit din colecțiile de artă bizantină ale Muzeului Luvru, care are reprezentat pe ea Tronul Etimasiei și Sfinții Martiri Militari (sfârșitul secolului al X‑lea - începutul secolului al XI‑lea). Această lucrare arată același tipar iconografic, Sfinții Martiri Militari sunt reprezentați în picioare, stând mai jos de Tronul Etimasiei, simbol al pregătirii pentru venirea lui Hristos ca Judecător, făcând trimitere la cuvântul Sfântului Ioan Teologul din Apocalipsă: „Aceștia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare și și‑au spălat veșmintele lor și le‑au făcut albe în sângele Mielului. Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu și Îi slujesc ziua și noaptea - în templul Lui - și Cel ce șade pe tron îi va adăposti în cortul Său.” (Apocalipsa 7, 14‑15).

O altă icoană care a stat la baza acestei reprezentări iconografice este aceea a Soborului Sfinților Doctori fără de arginți sau anarghiri (secolul al XVI‑lea), din patrimoniul Mănăstirii „Sfânta Ecaterina” de la Muntele Sinai. În această icoană, în partea de sus, într‑o mandorlă circulară cu stele, apare Hristos Pantocrator, binecuvântând cu ambele mâini. Sub El sunt înfățișați zece Sfinți Anarghiri, așezați pe două registre. Ei poartă veșminte bogat colorate și țin în mâini cruci, simbol al muceniciei, precum și instrumente medicale, lingurițe, vase cu medicamente, obiecte care trimit la lucrarea harului vindecător pe care l‑au primit de la Dumnezeu. Felul în care sunt dispuse personajele în această icoană este preluat și în icoana Soborului Sfinților Martiri Militari.

Așadar, compoziția iconografică este inspirată din lucrările amintite mai sus și este adaptată la un număr mai mare de sfinți, păstrându‑se înțelesul teologic al icoanei, acela că ea prezintă ceata ostașilor lui Hristos care, în perioade de persecuție, au mărturisit credința până la moarte, prin jertfa și iubirea lor față de Hristos învingând moartea și devenind astfel mari rugători ai noștri înaintea lui Dumnezeu.

Compoziția iconografică

Reprezentarea iconografică Îl are în partea superioară pe Domnul Iisus Hristos Pantocrator binecuvântând cu ambele mâini. El este pictat cu haine luminoase, într‑o mandorlă verde‑albăstruie, înconjurată de stele aurii și raze de lumină ce izvorăsc din El, din Cel ce este Lumina lumii, după cum El Însuși ne învață prin cuvintele: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12). Această poziție centrală, deasupra Soborului Sfinților Martiri Militari, arată că toți sfinții din această ceată s‑au făcut următori ai Mântuitorului Hristos, Lumina lumii, iubitori și ascultători ai Lui până la moarte, luminând înaintea oamenilor prin faptele lor cele bune, prin care Se slăvește Dumnezeu (cf. Matei 5, 16), Cel ce i‑a întărit în mărturisirea lor (cf. Matei 10, 19‑20; Luca 12, 11‑12).

Sub icoana Mântuitorului Hristos se desfășoară, pe mai multe registre, oastea, adunarea sau sinaxa Sfinților Martiri Militari. Ei sunt înfățișați în picioare, frontal sau ușor întorși unii către alții, într‑o ordine aproape simetrică. Toți poartă armuri militare romane, fiecare în funcție de statutul pe care l‑a avut, și țin în mâini arme, sulițe, săbii și cruci, simbol al biruinței prin jertfa martirică și al statutului lor militar. Chipurile lor sunt realizate conform tradiției ortodoxe, având ca model și sursă de inspirație icoane și fresce bizantine. Lipsa expresivității realiste accentuează prin transfigurarea personajelor caracterul veșnic sau etern al sfințeniei.

I. Registrul inferior, cel mai apropiat de privitor, cuprinde cinci dintre cei mai iubiți Sfinți Martiri Militari. În centru, îl putem observa pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (†306), începătorul acestei cete, care este îmbrăcat în haine de mare dregător, întrucât el a fost proconsul al Imperiului Roman. Reprezentarea sa este inspirată din frescele Mănăstirii „Sfinții Apostoli” din Tesalonic, realizată în prima jumătate a secolului al XIV‑lea. El este pictat ca un tânăr imberb, cu părul scurt, purtând tunică portocalie și mantie verde‑măslinie. În mâna dreaptă ține sfânta cruce, simbol al jertfei martirice, iar în mâna stângă ține o sabie, făcând trimitere la demnitatea militară. În dreapta sa se află Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință (†303), și el îmbrăcat în haine de dregător, întrucât a făcut parte din elita militară a Imperiului Roman. Reprezentarea sa a fost preluată din frescele Mănăstirii „Sfinții Apostoli” din Tesalonic. Sfântul apare ca un tânăr fără barbă, cu părul scurt, ondulat. El poartă tunică albă, mantie roșie lungă, iar în mâna stângă ține o sabie. Lângă el este prezent Sfântul Mare Mucenic Procopie (†303), comandant a peste 200 de ostași. Chipul sfântului, tânăr, fără barbă, cu părul ondulat până aproape de umeri, este preluat din frescele Bisericii „Sfântul Gheorghe” - Staro Nagoričane, din Macedonia de Nord, realizate între 1315 şi 1318, iar veșmintele sunt inspirate din frescele Bisericii „Sfântul Nicolae” Orfanos, din Tesalonic, Grecia, pictate în perioada 1310‑1320. El este înfățișat cu armură romană metalică, tunică roșie, mantie verde, având în mâna stângă un scut de mari dimensiuni și o sabie, iar în mâna dreaptă o suliță. În partea stângă a Sfântului Dimitrie se află Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat (†319), care a fost general în armata romană (stratilat), și Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron (†304). Cei doi sfinți sunt pictați după reprezentările lor din Mănăstirea Dečani, din Kosovo, frescele fiind realizate în perioada 1335-1350. Ei sunt îmbrăcați cu armură bogat ornamentată, tunică și mantie, iar în mâna stângă poartă primul un scut, iar cel de‑al doilea o sabie, pe când în mâna dreaptă amândoi țin câte o suliță.

II. Pe rândul median inferior, de la stânga la dreapta, îi putem observa pe Sfântul Mare Mucenic Mina (†309) pictat după chipul zugrăvit în frescele Mănăstirii Dečani. El este reprezentat ca un om bătrân cu părul ondulat și barbă scurtă, cu armură și mantie, ținând în mâna stângă o sabie, iar în mâna dreaptă o suliță. Lângă el este prezent Sfântul Mucenic Longhin Sutașul (†37), centurion care a fost de față la Răstignirea și moartea pe Cruce a Mântuitorului Hristos și a recunoscut dumnezeirea Sa (cf. Matei 27, 54 şi Marcu 15, 39). El este pictat cu părul până aproape de umeri și barbă căruntă, având armură romană și mantie de culoare albastră, iar în mâini ține o sabie. Apoi, este pictat Sfântul Mucenic Lup din Tesalonic (†306), ucenic al Sfântului Dimitrie, care are chipul inspirat din frescele Mănăstirii Dečani. El apare ca un tânăr cu părul până aproape de umeri, fără barbă, fiind îmbrăcat cu armură și mantie de culoare violet. Sfântul Lup poartă în mâna dreaptă o cruce, iar în stânga ține o sabie. În partea dreaptă îl observăm pe Sfântul Mucenic Stratonic Temnicerul din Singidunum (†314), astăzi orașul Belgrad, sfânt care face parte din ceata sfinților militari străromâni. Acest sfânt martir este reprezentat cu părul cărunt, îmbrăcat în tunică galbenă, având pe umeri mantie roșie. El poartă în mâini o sabie.

III. În rândul median superior, sunt așezați, de la stânga la dreapta, Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul (†298), care L‑a mărturisit pe Hristos în cetatea Durostorum, orașul Silistra de astăzi. El apare pictat la vârsta senectuții, cu părul și barba cărunte, fiind îmbrăcat în tunică albă și mantie purpurie. În mâna dreaptă ține sfânta cruce, simbol al jertfei sale martirice. Sfântul Mucenic Sebastian (†287) este înfățișat ca un tânăr cu barbă scurtă, îmbrăcat cu armură și mantie verde, ținând în mâini o suliță. Sfântul Mucenic Nestor din Tesalonic (†306), ucenic al Sfântului Dimitrie, are chipul preluat din frescele Mănăstirii „Sfinții Apostoli” din Tesalonic. El are înfățișarea unui tânăr imberb, îmbrăcat cu tunică roșie și mantie albastră, ținând în mâna dreaptă sfânta cruce. Urmează Sfântul Mare Mucenic Mercurie (†250), care, pe lângă uniforma militară, poartă pe cap un coif. Reprezentarea sa este inspirată din frescele Bisericii Bogorodica Prilepta din orașul Ohrid, Macedonia de Nord, realizate în secolul al XIV‑lea. Pe partea dreaptă, la marginea rândului, este pictat Sfântul Mucenic Dasie de la Durostorum (†298‑305). El este reprezentat tânăr, cu barbă scurtă, îmbrăcat cu armură romană și mantie verde, ținând în mâna dreaptă sfânta cruce.

IV. Pe ultimul rând din registrul superior al icoanei, în centru se află reprezentați Sfinții Mari Mucenici Serghie și Vah (†303‑305), militari de rang înalt din armata romană, care poartă la gât, ca element distinctiv, colanul militar sau torcul (torques în limba latină), un însemn oficial al rangului, care certifica faptul că purtătorul avea acces direct la împărat. Chipurile celor doi sfinți sunt inspirate din frescele Mănăstirii Dečani. În dreapta lor sunt reprezentați Sfântul Mare Mucenic Artemie (†362), general în oastea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, și Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul (†372), care a mărturisit credința în Hristos în Dacia, în timpul stăpânirii goților. Cei doi sfinți sunt pictați cu părul lung prins în spate și barbă scurtă, purtând uniforma militară romană. Sfântul Artemie poartă în mâna dreaptă sfânta cruce, iar Sfântul Nichita Romanul ține în mâna stângă sabia, iar în mâna dreaptă sulița. Chipurile lor sunt inspirate din frescele Mănăstirii Gračanica din Kosovo, realizate în perioada 1321‑1322. În partea stângă îi putem observa pe Sfântul Mare Mucenic Eustație (†118), de vârstă medie, cu părul ondulat și barbă scurtă, îmbrăcat în tunică albă și mantie vișinie, chipul său fiind inspirat din frescele Mănăstirii Dečani, și pe Sfântul Mucenic Isihie de la Durostorum (†298), sfânt străromân, reprezentat tânăr, cu părul scurt și început de barbă, îmbrăcat în armură și mantie roșie, purtând sulița în mâna dreaptă.

Concluzii

Instituirea sărbătorii Soborului Sfinților Martiri Militari întărește legătura istorică dintre Biserică și Armată, amintind că unii dintre Sfinții Martiri Militari străromâni, precum Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin de la Durostorum, Iuliu Veteranul, Isihie și Dasie de la Durostorum, Stratonic Temnicerul din Singidunum și Nichita Romanul, au fost ostași ai lui Hristos. Ei sunt, împreună cu ceilalți Sfinți Martiri Militari, rugători, ocrotitori și învățători ai militarilor români.

Așadar, această icoană ne prezintă o adunare sau oștire de sfinți militari, care stă înaintea Domnului Iisus Hristos, Împăratul veacurilor, și se roagă pentru noi. Acești sfinți, numiți „buni biruitori mucenici”, ne cheamă să nu fim robiți de lucrurile trecătoare care ne înstrăinează de Dumnezeu, ci să căutăm cu prioritate mântuirea prin unirea cu Hristos Cel răstignit și înviat. Ei ne îndeamnă împreună cu Sfântul Apostol Pavel astfel: „Întăriţi‑vă în Domnul și întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi‑vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luați toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea, și, toate biruindu‑le, să rămâneți în picioare. Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându‑vă cu platoșa dreptății, și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6, 10‑17).