Cartierul Tătăraşi din Iaşi trăieşte la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, când maiestuoasa biserică de pe strada Vasile Lupu îşi serbează hramul, o emoţie deosebită. Sfântul lăcaş, cu o arhitectură aparte, ridicat cu mult efort de credincioşii ieşeni, ne aduce în minte mesajul Floriilor: prevestirea Învierii lui Hristos din morţi şi a celor care cred în El. Biserica, a cărei construcţie s-a terminat în 2008, a primit de trei ori, în momente-cheie, binecuvântarea sfinţirii de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
„O zidire bisericească plăsmuită cu inspiraţie, modelată cu unicitate şi cu simţul profund al frumosului. (...) Construcţia are monumentalitate. E învăluită şi impregnată de Duh Sfânt şi colindată de cântecul armoniei şi emoţiei estetice. Bizanţul respiră prin unele dintre componentele sale arhitecturale, mai ales prin turla ce aduce aici, în Tătăraşi, mireasmă din Ierusalimul primitor al lui Iisus. Alte elemente exprimă cu pregnanţă tendinţele arhitecturii contemporane. O fac într-o manieră bine temperată şi se armonizează cu modernitatea mult umanizată de vegetaţie şi de mâna omului din cartierul tătărăşean.“ Aşa descria scriitorul Grigore Ilisei frumoasa biserică din Tătăraşii Iaşilor, într-un articol publicat în 2011.
Naşterea unui edificiu unic
Parohia „Intrarea Domnului în Ierusalim“ - Iaşi a fost înfiinţată în 1998 ca urmare a solicitării enoriaşilor din cartierul Tătăraşi, zona Ciurchi - Flora, care nu aveau un lăcaş de închinare în apropiere. După mai multe încercări, în data de 22 februarie 1999, Consiliul local Iaşi a aprobat darea în folosinţă a unui teren aflat între blocuri, pe strada Vasile Lupu, pentru construcţia unei biserici. Pe 4 aprilie, acelaşi an, Preafericitul Părinte Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a sfinţit locul de biserică. Anul acesta s-au împlinit 15 ani de la prima Sfântă Liturghie săvârşită la 25 martie 1999, într-un container pentru vapoare. „Primisem două containere cu destinaţia punct de lucru şi ne-am gândim să ne facem un locşor de închinare. Eu nu aveam unde să slujesc, de cinci luni mergeam pe ici, pe colo la slujbă, aşa încât, când am săvârşit prima Liturghie la noi acasă, deşi totul era foarte modest, m-am simţit ca într-o catedrală“, spune părintele Dumitru Boboc, parohul bisericii cu hramurile „Intrarea Domnului în Ierusalim“ şi „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir“ din Protopopiatul Iaşi 2, care a slujit mai întâi la Parohia Oprişeni-Ţuţora şi apoi ca preot de caritate la Spitalul „Sfânta Maria“ din Iaşi.
În august 2001 au început efectiv lucrările de construcţie, iar pe 13 octombrie 2002, Mitropolitul Daniel sfinţea demisolul. În anul 2008 s-au terminat lucrările de construcţie şi s-au iniţiat lucrările de pictură, realizată de Centrul de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului de Artă Creştină „Resurrectio“ din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. În luna mai 2012 a fost finalizată pictura şi s-au montat catapeteasma şi stranele.
Sfinţirea a săvârşit-o Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe 13 octombrie 2012, la exact zece ani de la sfinţirea anterioară. „Ştiam că Preafericitul ţine la noi, dar nu am îndrăznit să-l invit la sfinţirea bisericii, în 2012, deşi, când ne-am întâlnit, în 2007, şi i-am spus că ne pregătim de pictură, mi-a zis: „Să mă chemi la sfinţire!“ Înalt Preasfinţitul Mitropolit Teofan m-a îndemnat să-l invit pe Părintele Patriarh, care ne-a bucurat din nou prin prezenţa în mijlocul nostru“, spune pr. Boboc.
Părintele Boboc ne duce pe firul poveştii naşterii unei biserici elegante, plăsmuită din dragostea şi dărnicia enoriaşilor. „În â98, la 1 decembrie, am devenit parohul nou-înfiinţatei parohii. Locuiam în Tătăraşi şi am socotit providenţial ca eu să fiu acela care-I ridică Domnului o casă în cartierul unde locuiesc. A fost, aşadar, dorinţa mea să încep această sfântă lucrare. Primul pas l-am făcut în sensul procedurilor pentru obţinerea unui loc unde să înălţăm biserica“, îşi aduce aminte parohul de la Flora.
Arhitectură cu elemente tradiţionale şi moderne
Alături de arhitectul George Carapanu, care în vremea începuturilor bisericii tătărăşene era şeful Comisiei de urbanism a Primăriei Iaşi, pr. Dumitru Boboc a gândit un proiect care să se încadreze în contextul urbanistic al zonei. „Domnul George Carapanu şi domnul proiectant Cornel Ivaşc, care s-au ocupat de structura de rezistenţă, au executat în mod gratuit proiectul bisericii noastre. A plăcut Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a adus proiectului mici modificări, de exemplu crucile de pe turlă au fost desenate chiar de Preafericirea Sa. Sfântul lăcaş este unic prin arhitectura sa; păstrează elementele tradiţionale de arhitectură, dar aduce şi noutăţi. Domnul Carapanu s-a inspirat şi din arhitectura bisericilor din Ierusalim“, spune preotul Boboc.
Mulţi au privit cu uimire silueta ce se ivea şi prindea contur cu fiecare zi între blocurile vechi. Treptat, apariţia celestă s-a înălţat, cu migală, iar frumuseţea complexului parohial luminează întreaga zonă şi-i dă un suflu nou bătrânului cartier. Sentimentul apartenenţei la propria biserică i-a unit pe oameni, care, când vedeau cum obolul lor se preface în câte un metru de zid, trăiau sentimentul de acasă, de familie mare, căci enoriaşii au început să se împrietenească la biserică şi să-şi pună la un loc eforturile pentru un singur ţel: ridicarea grabnică a unei case frumoase în care Dumnezeu să Se simtă bine şi să vină în mijlocul lor.
Momente grele şi bucurii alese
Au trecut cu toţii şi prin momente grele, dar şi-au înmulţit rugăciunile către Dumnezeu pentru trimiterea grabnică a ajutorului Său. Părintele paroh ne-a povestit câteva dintre aceste încercări: „Începusem şantierul şi-au venit ploi şi ni se dărâmau pereţii de la fundaţie. O mare suferinţă ne-a lăsat în suflet apoi plecarea dintre noi, neaşteptată, a patronului primei firme de construcţii, care a executat demisolul şi biserica până aproape de acoperiş. Am apelat la altă firmă, dar, în scurt timp, şi patronul acesteia s-a stins de aceeaşi boală necruţătoare. Oameni deosebiţi amândoi, ne-am înţeles extraordinar. Rămaşi pentru a doua oară descoperiţi şi îndureraţi, mă întrebam în sinea mea dacă aceasta e jertfa care ni se cere pentru ridicarea unui altar sfânt“, mărturiseşte parohul. Când s-a ajuns la etapa acoperişului, continuă părintele, „aveam deja foarte multe datorii, chiar şi la persoane fizice. Venea iarna şi trebuia să acoperim biserica. Am făcut atunci un nou împrumut, mi-am ipotecat apartamentul“, mărturiseşte pr. Boboc, care este şi preşedinte al Consistoriului eparhial al Arhiepiscopiei Iaşilor.
Dar din urmă veneau bucurii incomparabile. „Ne trimitea Dumnezeu în fiecare zi darul Său, care să ne bucure şi să ne dea putere. Mi-amintesc când am terminat demisolul că simţeam că nu mai vreau nimic, mi se părea că, în sfârşit, aveam şi noi casă“, povesteşte părintele. S-a înconjurat de oameni care, deşi aveau venituri modeste, pensionari majoritatea lor, au avut încredere în lucrarea ce se realiza, au crezut cu toată fiinţa lor în împlinirea planului lui Dumnezeu de zidire a casei Sale. Şi în acest plan fuseseră cuprinşi şi ei. „Sunt oameni în vârstă, cu greutăţi, dar au o inimă mare şi sunt foarte echilibraţi. Sunt şi bolnavi, şi singuri. Celor care sunt în impas le sărim cu toţii în ajutor prin colectele pe care le organizăm la biserică. Am crescut aici împreună, cum să nu ne ajutăm? Copiii mei au crescut alături de copiii enoriaşilor“, mai spune pr. Boboc.
Domnul Titus Hen, epitropul bisericii, are 81 de ani. Îşi aminteşte cu emoţie de râvna unui grup de oameni care în 1999 l-au înconjurat pe părintele paroh cu toată dragostea lor şi au pus umărul la zidirea bisericii. „Tabla aceasta care plachează acum exteriorul paraclisului parohiei ne-a rămas amintire de la containerele maritime unde am săvârşit prima Sfântă Liturghie, în 1999. Am ridicat cu braţele proprii prima noastră bisericuţă, paraclisul, în două luni şi jumătate. Pentru noi aceasta a fost ca o probă pe care am trecut-o şi care ne-a întărit pentru lucrarea bisericii propriu-zise. M-am ataşat de la început de părintele. M-au cucerit modul lui de a interacţiona cu oamenii, dragostea şi iscusinţa sa în a administra atât de bine lucrările. L-am cunoscut în Parohia «Sfântul Arhidiacon Ştefan» - Doi Băieţi, Tătăraşi. Acolo mai venea dânsul la slujbe şi, după ce Parohia «Sfântul Ştefan» s-a divizat, fiind foarte mare, am aparţinut de parohia nou-înfiinţată de la Flora“, ne-a spus fostul inginer mecanic.
„Dacă ai credinţă, Dumnezeu îţi arată puterea Sa“
Doamna Maria Neculau face parte din comitetul parohial. A lucrat la Terom, cel mai mare combinat românesc de fibre sintetice. De biserică a apropiat-o mai mult un eveniment trist, moartea soţului. A ajuns la părintele Boboc, îndurerată, şi dânsul a ajutat-o să înţeleagă sensul acestei vieţi. „Părintele Boboc mi-a arătat înţelepciunea unei vieţi în biserică. Ne-a înzestrat Dumnezeu acum, la bătrâneţe, cu un duhovnic care ştie ce-l doare pe fiecare. Când am venit în â99 aici eram singură, nu mai aveam nici serviciu, aşa că am început să lucrez pentru biserică. De la 7 dimineaţa la 7 seara. Bisericuţa era în permanenţă deschisă, se executau lucrări; ajutam la curăţenie, aşezam masa pentru muncitori sau căram materiale de construcţie. Părintele şi doamna preoteasă erau tot timpul printre noi. Şi acum e mult de lucru, că, vedeţi, sunt multe clădiri. Pentru toate Dumnezeu mi-a răsplătit cu vârf şi îndesat. Şi, să ştiţi că e adevărat: dacă ai credinţă cât un bob de muştar, Dumnezeu îţi arată puterea Sa. Şi dacă ai credinţă, poţi înţelege şi rugăciunile care se fac la biserică, şi ce spune părintele la predică, şi poţi să răspunzi afirmativ când ţi se oferă prilejul să ajuţi pentru casa Lui“, spune doamna
Maria, de 68 de ani. Când se uită acum în jur şi vede biserica terminată şi totul pus la punct, se simte împlinită. Consideră că este cea mai mare realizare a vieţii ei. „Mi-amintesc de biserica din containere, cum a fost numită atunci într-un articol de presă. Mi-amintesc că se construise o parte din demisol şi ne aplecam, să încăpem, când intram să descărcăm cărămizile. Mi-amintesc de sâmbetele acelea interminabile, cu muncă istovitoare, şi mă gândesc de unde aveam atâta putere, noi, pensionarii, căci noi eram forţa aici“, mărturiseşte cu mulţumire Maria.
Primenită în zi de hram
Timp de câţiva ani Biserica „Intrarea Domnului în Ierusalim“ - Flora a fost inclusă în traseul Pelerinajului de Florii din Sâmbăta lui Lazăr, care se încheia în Tătăraşi. Din cauza distanţei faţă de centrul oraşului, Biserica de la Flora a ieşit din traseul pelerinajului. Părintele paroh îşi aminteşte de bucuria participării la acest pelerinaj a singurei biserici din municipiul Iaşi cu acest hram şi şi-ar dori ca sfântul lăcaş să fie reinclus în procesiunea duhovnicească de dinaintea Floriilor.
În zi de hram, biserica, primenită, se luminează de cu seară la slujba Vecerniei unită cu Litia, la care sunt invitaţi slujitori ai sfintelor altare din tot oraşul, iar credincioşii care iau parte la sărbătoarea bisericii primesc pachete cu alimente.
Activităţi menite să-i aducă pe fiii parohiei în comuniune
Complexul parohial Flora cuprinde biserica - cu demisolul unde se săvârşesc acum pomenirile pentru cei plecaţi dintre noi şi anexe pentru activităţile parohiei -, paraclisul de lemn, oficiul parohial şi pangarul cu lumânărar. Bisericii i s-a adăugat ulterior un pridvor şi un veşmântar.
Ajutor constant pentru zidirea distinsului lăcaş de închinăciune, alături de cel al enoriaşilor, a venit din partea familiei Cheşcu şi a doamnei doctor Achilina Kloos, stabilită în Germania. „De asemenea, părintele Grigore Parfene, pensionar, care a slujit la Dobrovăţ şi a fost ulterior îmbisericit în parohia noastră, ne-a ajutat, nu numai la slujbă, dar a contribuit cu donaţii consistente pentru biserică. A fost lângă noi până în 2006, când Dumnezeu l-a chemat la El. Mă gândesc acum şi la alţi oameni cu suflet mare care ne-au fost alături şi de care ne-am despărţit la un moment dat, cum a fost şi epitropul Vasile Telehuz“, spune cu oftat părintele paroh, căruia îi pare rău că nu-i pot fi alături, la bucurie, toţi aceşti oameni dragi. Dacă-l întrebi cum se simte acum, când le-a dus pe toate la bun sfârşit, răspunde modest că nu are nici un merit, că doar a fost ales să administreze o lucrare sfântă şi mulţumeşte lui Dumnezeu, Care a făcut totul.
Şi în perioada cât a avut biserica în construcţie, parohia a desfăşurat activităţi menite să-şi adune fiii laolaltă, în comuniune. S-au organizat pelerinaje în ţară şi în străinătate, s-au desfăşurat acţiuni de ajutorare a bătrânilor parohiei, în cadrul parteneriatului cu şcolile din zonă - „Ionel Teodoreanu“ şi „B. P. Hasdeu“, s-au format cercuri de pictură şi încondeiere a ouălor, iar elevilor de clasa a VIII-a şi a XII-a din parohie li s-au oferit meditaţii gratuite la română, matematică şi engleză.
O dată la două duminici corul „Lirica“, format din solişti de la Opera Naţională Română Iaşi, oferă răspunsurile liturgice la strană.
Din anul 2005, biserica are un al doilea slujitor, în persoana părintelui Adrian Giosan, consilier juridic eparhial al Arhiepiscopiei Iaşilor.
