Prima parohie românească din Berlin

▲ Parohia ortodoxă românească „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din Berlin aparţine de Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord, condusă de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Serafim Joantă ▲ În capela parohiei, păstorită de preotul român Constantin Mihoc, se păstrează un veşmânt al Cuvioasei Paracheva de la Iaşi, împreună cu părticele din moaştele Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon şi din ale Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion, martirizaţi la Halmyris, în pământul Dobrogei de astăzi ▲

Prin anii 1940-1941, comunitatea românească din Berlin număra vreo 500 de familii, la care se adăugau aproximativ 2.000 de persoane fără familie (necăsătoriţi), adică funcţionari, studenţi, militari, negustori, muncitori, ucenici şi alte categorii. Pentru împlinirea nevoilor duhovniceşti ale acestora era necesară constituirea unei parohii ortodoxe româneşti. Începutul l-a făcut preotul Ştefan Palaghiţă, împreună cu un grup de români de iniţiativă, prin înfiinţarea unei capele ortodoxe româneşti în Klopstockstr. 38, Tiergarten. Preotul Ştefan Palaghiţă s-a întors în ţară cu un raport către Arhiepiscopia Bucureştilor, rugând pe Patriarhul Nicodim să dea „înalta binecuvântare pentru funcţionarea capelei şi pentru numirea unui preot, care să întâmpine nevoile religioase ale românilor ortodocşi din capitala Germaniei“. Astfel, Arhiepiscopia Bucureştilor a numit ca slujitor la capela românească din Berlin, la 10 octombrie 1940, pe preotul Andrei Vaşcan. Deschiderea oficială şi sfinţirea capelei a avut loc la 24 noiembrie 1940.

La 29 noiembrie 1941 printr-un Decret-Lege, statul român recunoştea înfiinţarea parohiei ortodoxe româneşti din Berlin, având ca personal deservent un preot, un cântăreţ şi un paraclisier.

Sergiu Celibidache a pus bazele corului parohiei

De la aprilie 1942, preot la această această capelă a devenit preotul Emilian Vasilovschi. Printre cei care au ajutat pe preotul Emilian Vasilovschi în activitatea sa liturgică s-a numărat şi tânărul Sergiu Celibidache, care studia la Academia de muzică din Berlin şi care a pus bazele corului parohiei.

Cu cât parohia începea să se dezvolte, se punea problema înlocuirii stării de provizorat prin construirea unei biserici potrivite pentru nevoile spirituale ale românilor din Berlin. Astfel, Raul Bossy, ministrul României la Berlin a propus ca în viitoarea clădire a legaţiei, proiectată a se construi la Berlin, să se facă loc şi pentru capelă. Se avea în vedere chiar şi construirea din temelie a unei biserici în stil arhitectonic românesc, după modelul bisericilor moldoveneşti sau a celei de la Curtea de Argeş, ca şi a unei clădiri pentru locuinţe, birou parohial şi sediu cultural.

Până atunci, prin bunăvoinţa Bisericii Evanghelice şi cu sprijinul real al lui Raul Bossy şi al colonelului Gheorghe Ion, ataşatul României la Berlin, preotul Emilian Vasilovschi a găsit o biserică evanghelică liberă, biserica Jerusalem, la întretăierea străzilor Linden cu Jerusalem, rechiziţionată de armata germană. Formalităţile de cumpărare ale acesteia au fost lungi şi anevoioase, însă la 21 august 1943 s-a încheiat actul de trecere în proprietatea parohiei ortodoxe din Berlin a bisericii Jerusalem.

Tot acum, parohia ortodoxă românească din Berlin semna un contract de închiriere pentru zece ani a unui imobil din apropierea imediată a bisericii, având 22 de camere, care serveau ca locuinţă pentru preotul paroh şi pentru personalul bisericesc, ca şi pentru cancelaria parohială, bibliotecă, sală de cor şi de consiliu, sală de expoziţie permanentă etc.

S-a trecut la amenajarea şi repararea bisericii şi a casei parohiale, lucrările fiind ample şi costisitoare. Biserica a primit hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“. Prima slujbă în această biserică a avut loc la 24 ianuarie 1944, când se marcau 85 de ani de la Unirea Principatelor Române.

Supusă bombardamentelor

Din nefericire, românii nu s-au bucurat pentru multă vreme de noul lor lăcaş de închinare, pentru că la 2 martie 1945, în timpul unui bombardament, biserica a fost incendiată şi distrusă în proporţie de 68%, iar clădirea, închiriată, care adăpostea casa parohială a fost distrusă complet.

Inventarul bisericii, atât cât a putut fi salvat, a fost depozitat în biserica evanghelică din oraşul Buckow, în apropiere de Berlin. La 9 martie 1961, biserica a fost dinamitată, iar la 17 martie 1966 terenul a fost vândut de statul român Senatului Vest-Berlinului.

Acesta a fost sfârşitul unei biserici de aproape 500 de ani (fiind construită în anul 1484) şi una dintre cele mai mari şi mai impunătoare din Berlin. O dată cu sfârşitul acestei biserici, parohia ortodoxă românească din Berlin aproape că n-a mai existat, aici slujind foarte rar câte un preot român dependent de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.

În 1986, s-au înfiinţat, succesiv, în Berlin trei parohii ortodoxe româneşti: „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, „Învierea“ şi „Învierea lui Hristos“. Însă fiecare dintre ele au avut câte un preot care a slujit sporadic Sfânta Liturghie, fără a putea fi îndeplinite pe deplin nevoile spirituale ale românilor din această parte a Europei. De altfel, în tot nord-estul Germaniei nu mai există nici o altă parohie ortodoxă românească. De aceea, unii dintre românii care locuiesc aici şi-au uitat credinţa, şi-au botezat şi cununat copiii în Biserica Evanghelică sau cea Catolică şi foarte mulţi dintre ei, în special cei tineri, nu mai vorbesc româneşte şi nu cunosc mai nimic din istoria şi tradiţiile româneşti.

Revigorarea parohiei

În anul 2000, la îndemnul IPS Mitropolit Serafim, s-a reluat tradiţia primei parohii româneşti din Berlin, revenindu-se la hramul iniţial al parohiei, „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, actuala parohie considerându-se continuatoarea celei dintâi. Din septembrie 1999, slujbele bisericii se săvârşesc fără întrerupere, cel puţin de trei ori pe săptămână, uneori chiar zilnic, în funcţie de sărbătorile de peste săptămână.

La 1 ianuarie 2006, parohia a intrat în posesia unui teren de 1.523 mp în Berlin, cu o casă care, parţial, a fost transformată în capelă. O parte din această casă a fost demolată pentru a face loc noii biserici, a cărei piatră de temelie a fost pusă la 13 mai 2006, de Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Proiectul noii biserici în stil moldovenesc aparţine arhitectului Gheorghe Bratiloveanu, din Suceava. (sursa: biserica-romana-berlin.uv.ro)