Sfântul Varlaam, credincios luminător al neamului românesc

Înscris în rândul sfinților din calendar în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit în ședință la data de 12 februarie 2007, Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, întregește pleiada sfinților nemțeni, Biserica rânduindu-i ca dată de prăznuire ziua de 30 august, zi în care a și fost canonizat la Sfânta Mănăstire Secu.

Originile Mitropolitului Varlaam suscită până astăzi controverse în rândurile istoricilor bisericești, de-a lungul anilor formulându-se mai multe ipoteze, dintre care se disting acelea că: acesta ar fi descendent din neamul Moțoceștilor, menționați în rândul neamurilor boierești de către marele cărturar Dimitrie Cantemir în lucrarea Descriptio Moldaviae, că s-ar fi născut într-o familie de răzeși din satul Borcești, din apropierea orașului Târgu-Neamț, sau aceea potrivit căreia Sfântul Mitropolit ar avea baștina în ținutul Putnei din județul Vrancea.

Izvoarele istorice sunt relativ sărace în privința primilor ani din viață ai viitorului mitropolit, știind despre dânsul că a primit din botez numele Vasile și că a avut un frate și o soră, pe nume Caterina, căreia mitropolitul i-a rânduit, prin testamentul său, alcătuit la 18 august 1657, „patru poloboace cu miere pe an” din averea lăsată Sfintei Mănăstiri Secu. Cunoaștem că și-a început educația și ucenicia la Schitul Zosim, care aparținea Mănăstirii Secu, ctitoria vornicului Nestor Ureche și a soției sale Mitrofana, dascăl fiindu-i părintele Dosoftei, primul stareț al Mănăstirii Secu, ce va fi sfințită în anul 1602. Aici a învățat viitorul mitropolit limba elină și limba slavonă, alături de alți nevoitori din lavra de la Secu, ajunși la rândul lor ierarhi, dintre care menționăm pe: Mitropolitul Ghedeon al Moldovei, Episcopul Ioan al Romanului și Episcopul Mitrofan al Hușilor. În anul 1618, monahul Varlaam a tradus din limba greacă opera „Scara Raiului”, aparținând Sfântului Ioan Sinaitul (Scărarul), după ale cărei precepte își va structura întreaga sa formație duhovnicească, ajunsă de notorietate în toată Moldova, drept care domnitorul Miron Barnovschi îl va alege ca duhovnic și sfetnic al său între anii 1626 şi 1629. În anul 1628, Varlaam este trimis în Rusia, în fruntea unei delegații, cu scopul de a achiziționa icoane pentru Sfânta Mănăstire Dragomirna, din porunca domnitorului Miron Barnovschi și cu încredințarea Mitropolitului Anastasie Crimca, ctitorul Dragomirnei, făcând popas în Kiev, la Lavra Pecerska, al cărei egumen era românul Petru Movilă, cel care le-a dat membrilor delegației moldovenești o scrisoare de recomandare către ţarul Mihail Feodorovici şi către Patriarhul Filaret Nichitici. 

În scaunul mitropolitan al Moldovei

După mazilirea domnitorului Miron Barnovschi și mutarea la cele veșnice, la 19 ianuarie 1629, a Mitropolitului Anastasie Crimca, tronul Moldovei va fi ocupat de Alexandru Coconul, iar scaunul mitropolitan de Episcopul Atanasie al Romanului, care va păstori Biserica Moldovei timp de 3 ani (1629-^16 iulie 1632). Noul domnitor Alexandru Iliaș, alături de boieri, ierarhii țării și popor, alege ca Mitropolit al Moldovei pe arhimandritul Varlaam de la Secu, fiind sfințit ca arhiereu la 23 septembrie 1632, conform unei note în limba slavonă de pe manuscrisul „Pravilei” lui Eustratie logofătul, predica ținută la înscăunare fiind rostită de protosinghelul Meletie Sirigul, „cel mai mare filozof și teolog al Grecilor din acel timp”, devenit ulterior duhovnic al voievodului Vasile Lupu.

Ajuns în scaunul mitropolitan al Moldovei, Sfântul Mitropolit Varlaam a lucrat „cu timp și fără timp” pentru „luminarea neamului românesc, pentru întărirea credinţei, pentru întemeierea, dezvoltarea şi îmbogăţirea literaturii bisericeşti naţionale, pentru îmbunătăţirea materială şi morală a clerului și pentru drepturile Bisericii”. A cultivat o legătură strânsă cu domnitorul Vasile Lupu, ctitorul de la „Trei Ierarhi”, și cu Mitropolitul Petru Movilă al Kievului, împreună cu care a stăruit pe lângă domnitorul moldovean să înființeze Școala Domnească de la Mănăstirea „Trei Ierarhi”, primii dascăli fiind trimiși de la Kiev, în frunte cu ieromonahul Sofronie Pociatski, alături de meșteri tipografi dar și tipografia necesară tipăririi cărților. Acestei tipografii, cu litere slavonești, i se va adăuga prin râvna lui Vasile Lupu o altă tipografie cu litere grecești achiziționată de la Liov.

La 16 mai 1639, Mitropolitul Varlaam a sfințit catedrala închinată Sfinților Trei Ierarhi. La 13 iunie 1641, sfântul locaș a primit ca o încununare moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva; în 1642, biserica a fost îmbrăcată în haină picturală, atât la interior, cât și la exterior, de pictori aduși din Rusia. Prestigiul de care se bucura Mitropolitul Varlaam în sânul Ortodoxiei și sprijinul de care beneficia din partea voievodului Vasile Lupu l-au adus, în 1639, în premieră pentru un ierarh ortodox care nu avea origini grecești, pe lista celor 3 candidați la tronul de Patriarh Ecumenic, vacantat după uciderea Patriarhului Chiril al II-lea Contaris de către turci, tronul patriarhal revenindu-i în cele din urmă Mitropolitului Partenie al Adrianopolului.

Urmare a propagandei catolice întreprinse de ordinul iezuiților, Mitropolitul Varlaam a convocat un sinod la Iași, care va adopta în ședința sa din 6 septembrie 1642 „Mărturisirea de credință” a Mitropolitului Petru Movilă al Kievului. 

Activitatea tipografică

În anul 1643, prin ostenelile Mitropolitului Varlaam, a apărut Cazania sau „Carte românească de învăţătură”, prima carte tipărită în limba română în Moldova, având ca izvor principal opera „Comoara” a lui Damaschin Studitul. Cazania Sfântului Mitropolit Varlaam este o lucrare alcătuită din două părți, dintre care prima conține 54 de cazanii la duminici, iar a doua 21 de cazanii la praznice împărătești și sfinți mari, tipărirea făcându-se cu cheltuiala voievodului Vasile Lupu. Sfetnic de încredere al voievodului moldovean, Mitropolitul Varlaam a mediat pacea de la Târgoviște, încheiată între Vasile Lupu și Matei Basarab, voievodul Țării Românești, pace consfințită prin ctitorirea de către Matei Basarab a Mănăstirii Soveja în Moldova și refacerea de către Vasile Lupu a Bisericii Stelea din Târgovişte. În timpul acestor tratative, Mitropolitul Varlaam a găsit în colecția bibliotecii lui Udriște Năsturel „Catehismul calvinesc” (tipărit în Transilvania la 1642), ale cărui „învățături greșite” le-a condamnat cu acrivie prin hotărârile sinodului întrunit la Iași în 1645, care s-a bucurat de participarea episcopilor: Evloghie al Romanului, Anastasie al Rădăuţilor, Ghedeon al Huşilor, a Mitropolitului Teofil al Ungrovlahiei și a episcopilor sufragani Ştefan al Buzăului şi Ignatie al Râmnicului, soborul aprobând „Răspunsul (Mitropolitului Varlaam) la Catehismul calvinesc” (1645).

Activitatea tipografică desfășurată de Mitropolitul Varlaam a scos de sub teascuri scrierile: „Şapte Taine ale Bisericii” (1644), „Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu” (1645), „Pravilele împărăteşti” (tipărită în 1646), „Răspunsuri” (tipărită în 1656), aducându-și contribuţia și la tipărirea Pravilei lui Vasile Lupu (1646).

Mitropolitul Varlaam a menținut legături strânse cu ierarhii Țării Românești și cu Sfântul Mitropolit Ilie Iorest al Transilvaniei, fiind, de asemenea, cunoscut la nivelul întregii oikumene creștine, întâlnindu-i de-a lungul timpului pe fostul Patriarh Ecumenic Atanasie Patellaras, pe Patriarhii Alexandriei: Nichifor Clarozanis şi Ioanichie Diodios, pe Patriarhul Teofan al Ierusalimului și pe Patriarhul Macarie al Antiohiei.

După uzurparea tronului Moldovei de către boierul Gheorghe Ștefan, Mitropolitul Varlaam s-a retras din scaun la mănăstirea sa de metanie, Secu. A trecut la viața cea cerească la 18 august 1657, lăsând o amintire vie a erudiției și devotamentului pus în slujba Bisericii strămoșești. Îl rugăm și noi astăzi, la 362 de ani de la mutarea sa la veșnicele lăcașuri, să mijlocească pentru noi, ca un „credincios luminător al neamului românesc”, cerându-i cu ­evlavie: „Sfinte Ierarhe Varlaam, roagă pe Hristos-Dumnezeu să ocrotească și să mântu­iască sufletele noastre”.