Specificul colportajului în Biserica Ortodoxă Română

Se împlinesc, în luna iulie 2020, 12 ani de când Serviciul colportaj al Arhi­episcopiei Bucureștilor func­țio­nează ca sector productiv în baza conceptului economico-misionar de întrajutorare dintre Centrul eparhial și parohie sau mănăstire, mijloc necesar pentru susținerea slujitorilor și a acti­vităților Bisericii. Acesta a făcut posibile activități de bază precum producerea obiectelor de colportaj în atelierele proprii, parteneriate cu tipografii şi producători autorizaţi, distribuţia obiectelor de colportaj în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor, înființarea a 13 magazine/librării, 4 depozite en-gros, 3 ateliere de producție, un magazin virtual, o societate comercială (cură­țătorie ecologică), precum și un punct de lucru pentru servicii funerare, care a devenit, între timp, Sectorul cimitire, monumente și servicii funerare. În cele ce urmează, vă prezentăm specificul și menirea colportajului în Biserica Ortodoxă Română.

 În vremea noastră, colportajul are un rol tot mai important în viaţa Bisericii, cu atât mai mult cu cât afirmarea identităţii ei duhovniceşti, de sfinţire şi înnoire a lumii, a scopului ei misionar-cultural şi social-filantropic impune aceasta. Importanţa colportajului este accentuată astăzi şi de specificul economiei de piaţă în care ne aflăm, precum şi de principiul autonomiei bisericeşti faţă de instituţiile statului, cu care Biserica colaborează. Ca instituţie divino-umană a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cuprinzând un segment important din locuitorii lumii, Biserica are un specific de afirmare a vieţii şi activităţii ei care se arată şi prin multiple forme materiale de exprimare simbolică.

Pornind de la etimologia cuvântului şi de la definiţia sa clasică (din fr. colportage = răspândire; distribuire a cărţilor, a presei; carte cu preţ redus, ilustrată, tipărită în tiraje mari, la nivel de popularizare; comerţ ambulant etc. - cf. DEX), colportajul a primit în Bise­rică o dimensiune mai largă şi un caracter de utilitate multiplă, atât în scop pecuniar, pentru sporirea resurselor financiare necesare activităţii bisericeşti, cât mai ales misionar, cultural şi filantropic, de răspândire a obiectelor de cult şi popularizare a dreptei credinţe, prin cărţi, reviste, icoane etc. Putem spune că, îmbisericindu-se, colportajul a dobândit o cuprindere mai mare a conţinutului său, o evoluţie semantică dată de folosirea lui ca termen care desemnează o activitate complexă şi necesară vieţii eclesiale.

Activitatea de colportaj a devenit indispensabilă Bisericii, în primul rând datorită caracterului dinamic al tradiţiei acesteia, care dă o valoare duhovnicească simbolurilor sfinte, prin diverse forme de exprimare, încă din epoca primară creştină. Confecţionarea şi răspândirea primelor icoane, a crucifixelor, opaiţelor, veşmintelor şi obiectelor liturgice, a materiilor de cult (prescură, vin, tămâie, untdelemn, lumânări etc.), a medalioanelor, a efigiilor creştine, dar şi a textelor sfinte care trebuiau copiate şi răspândite printre cunoscătorii de carte, am putea spune că reprezintă primele forme de colportaj bisericesc. Dintotdeauna, Biserica s-a îngrijit de producerea şi răspândirea acestor obiecte specifice, având, în mod firesc, pretenţia asupra monopolului confecţionării şi distribuirii lor în teritoriu, dar şi responsabilitatea asupra calităţii şi autenticităţii acestora.

Potrivit Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române în vigoare, colportajul bisericesc trebuie organizat la nivel eparhial, protopopial, parohial şi mănăstiresc, prin urmare, la toate nivelurile structurale ale Bisericii noastre, sub coordonarea centrală a Sfântului Sinod (Art. 61, 7/Art. 79, lit. e).

Fiecare centru eparhial are libertatea şi responsabilitatea organizării activităţii de colportaj, în consens deplin şi în comuniune frăţească, sub ascultarea şi îndrumarea forului suprem al Bisericii autocefale - Sfântul Sinod. Biserica noastră are, în mod firesc, dreptul şi obligaţia de a realiza, a confecţiona, a răspândi şi a comercializa obiectele liturgice, icoanele şi cărţile ei specifice, iar de aici rezultă şi responsabilitatea privind calitatea şi autenticitatea acestora.

Biserica trebuie să fie, aşadar, unicul producător şi furnizor al obiectelor sale de cult, chiar dacă, din lipsa tehnologiei proprii, poate apela şi la serviciile unor întreprinderi sau ateliere laice de confecţionare a acestora. Monopolul de piaţă al producerii, distribuirii şi comercializării obiectelor de cult ortodoxe este deţinut, desigur, de Biserica Ortodoxă Română, în baza Legii 103/1992, potrivit căreia fiecare cult religios recunoscut de Statul Român are dreptul exclusiv asupra producerii şi comercializării obiectelor specifice. Această lege nu este un privilegiu făcut Bisericii Naţionale majoritare, ci are în vedere reglementarea responsabilităţii asupra acestor activităţi specifice cultelor, ca mijloc de autofinanţare parţială a acestora, dat fiind rolul major pe care îl au cultele religioase în viaţa cetăţenilor acestei ţări, dar mai ales activitatea culturală și filantropică pe care o desfășoară Biserica Ortodoxă Română în societate.

În ceea ce priveşte modul de organizare a colportajului în Biserica Ortodoxă Română, un progres deosebit se constată astăzi în Arhiepiscopia Bucureştilor, sub îndrumarea atentă și permanentă a Prea­fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Organizarea Serviciului colportaj în prima eparhie a Bisericii noastre oferă posibilitatea realizării celor două obiective majore avute în vedere: oferta de cărţi şi obiecte bisericeşti de bună calitate şi la preţuri avantajoase pentru activitatea misionar-culturală şi instructiv-duhovnicească pe care o desfăşoară slujitorii Bisericii în rândul credincioşilor; realizarea unei surse permanente de venituri financiare pentru susţinerea activităţii bisericeşti în scopurile mai sus-menţionate, cu precădere în lucrarea filantropică şi misionară a Bisericii. „Sărbătoarea crește mai mult când în biserică se află candelabre, obiecte și veș­minte noi, strălucitoare, frumoase. Toate acestea sunt semnul binecuvântării lui Dumnezeu și ne ridică din aceste frumuseți vizibile, materiale, la frumusețile spirituale ale sufletului și la pregustarea fericirii și a frumuseții slavei Preasfintei Treimi. Cine iubește frumusețea casei lui Dumnezeu în lumea aceasta se pregă­tește să iubească frumu­sețile netre­cătoare ale slavei Prea­sfintei Treimi, ale comuniunii îngerilor și sfinților. Astfel trebuie să înțe­legem această lucrare misionară a Bisericii”, spunea Preafericitul ­Părinte Patriarh Daniel la sfințirea Depozitului central de colportaj „Lumini de Sărbători I”, în anul 2013.

Colportajul, ca activitate administrativă, cu finalitate duhovnicească, misionar-culturală şi filantropică a Bisericii, trebuie să se organizeze cu binecuvântarea acesteia, exprimată prin chiriarhul locului şi în deplin consens cu hotărârile Sfântului Sinod. Cărţile, având conţinut religios şi duhovnicesc, trebuie să respecte învăţătura Bisericii Ortodoxe și exigența în modul de alcătuire a lor, pentru a reprezenta Biserica. Este de mare importanţă ca obiectele de cult să fie confecţionate, pe cât posibil, în fabricile sau atelierele proprii ale Bisericii, astfel încât aceste obiecte să urmeze întru totul tradiţia ortodoxă, pentru a fi autentice. Prin aceasta, Biserica urmăreşte păstrarea sănătoasă a tradiţiei ortodoxe, prin care se exprimă credinţa şi trăirea ei. Totodată, prin confecţionarea, achiziţionarea şi comercializarea obiectelor de cult şi a cărţilor religioase, se pot completa veniturile economice, Biserica dobândindu-şi, cel puţin în parte, o anumită autonomie financiară pentru activitățile ei multiple.

În activitatea de colportaj, şi nu numai, Biserica trebuie să evite şi să combată cu fermitate kitsch-urile de tot felul, pe care le vedem adesea şi în comerţul ambulant pe tarabe, cu ocazia marilor hramuri sau a unor sfinţiri de biserici sau mănăstiri. Icoanele trebuie pictate conform erminiei ortodoxe de pictare, altfel riscând să devină, în cel mai fericit caz, niște tablouri cu conţinut religios, cum este cazul aşa-ziselor icoane de pe piaţă. De asemenea, cărţile cu un conţinut religios sau duhovnicesc trebuie să poarte binecuvântarea Bisericii, fiind publicate în editurile eparhiilor ortodoxe din ţară sau străinătate. Într-un articol publicat în Ziarul Lumina, intitulat „Colportajul se face numai cu binecuvântarea Bisericii”, pr. lect. univ. dr. Lucian Farcaşiu arată că, „prin aceasta, Biserica nu urmăreşte cenzurarea conţinutului cărţii, ci verifică mai degrabă ortodoxia credinţei mărturisite prin respectiva carte. Spunem aceasta pentru că multe cărţi publicate fără binecuvântarea Bisericii au strecurate în conţinutul lor tot felul de greşeli dogmatice, ceea ce aduce mare pagubă sufletească celor care se hrănesc duhovniceşte din conţinutul lor. Există, de asemenea, o serie de cărţi care cultivă o pietate falsă şi nesănătoasă a credincioşilor, cum ar fi: «Talismanul», «Visul Maicii Domnului», «Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos» ș.a.m.d., care nu sunt cărţi ortodoxe şi nici nu cultivă o spiritualitate ortodoxă. Tocmai de aceea astfel de cărţi, apărute fără binecuvântarea Bisericii, nu trebuie cumpărate şi nici citite, pentru că ele îmbolnăvesc sufletul cu învăţături greşite”. 

Cu privire la obiectele de cult sau icoanele făcute fără binecuvântarea Bisericii, este necesar să spunem că nici acestea nu trebuie cumpărate, pentru că nu au această calitate, întrucât nu respectă erminia sau rânduiala ortodoxă de realizare a lor.

Iată de ce se impune astăzi o atenţie tot mai mare din partea ­Bisericii noastre cu privire la organizarea colportajului pe lângă ­locaşurile de cult, pentru a veni în întâmpinarea credincioşilor cu produse bisericeşti autentice, de calitate şi de folos du­hovnicesc. În același timp, Biserica trebuie să-și organizeze activitatea corespun­zător, în scopul dobândirii unor ­venituri proprii, „pentru a nu întreţine industrii paralele, care să se îmbogăţească de pe seama credincioşilor, și să nu folosească veniturile în scop filantropic, oferindu-le cărţi şi obiecte care nu respec­tă rânduiala ortodoxă”, mai spune pr. Farcașiu în articolul citat.

„Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, întru lungime de zile“ (Ps. 92, 7).