„Hristos iartă, vindecă şi ridică pe cel bolnav”

În Duminica a 4-a după Paşti, a Vindecării slăbănogului de la Vitezda, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat că, în esenţă, pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii (Ioan 5, 1-15) ne arată că „Hristos iartă, vindecă şi ridică pe cel bolnav şi păcătos”. 

Întâistătătorul Bisericii noastre a enumerat învăţăturile duhovniceşti ce se desprind din Evanghelia Duminicii a 4-a după Paşti. „În primul rând, vedem că Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, merge din proprie iniţiativă la scăldătoarea Vitezda ca să vindece un om bolnav de 38 de ani, pentru că nimeni din mulţimea de oameni care se aflau în jurul său nu l-a ajutat să intre în scăldătoare. În al doilea rând, cunoscând pocăinţa prin suferinţă a acestui om bolnav, Mântuitorul Iisus Hristos îl vindecă zicându-i: «Ridică-te, ia-ţi patul tău şi umblă». Aceste cuvinte zicându-le El, bolnavul s-a vindecat. Şi era o zi de sâmbătă. Prin aceasta, Mântuitorul ne arată că binele trebuie făcut în orice zi: şi în zi de sărbătoare, şi în zi de lucru, pentru a arăta iubirea milostivă faţă de cei aflaţi în nevoi. În al treilea rând, învăţăm din Evanghelia de astăzi că, îndată ce a fost vindecat, omul paralizat a mers la Templu ca să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru vindecarea sa, învăţându-ne şi pe noi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru orice binefacere primită de la El. În al patrulea rând, vedem că Mântuitorul Iisus Hristos îl sfătuieşte discret, ca un Duhovnic desăvârşit, pe acest om care a fost paralizat şi vindecat de El, zicându-i: «Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău». Prin aceasta vedem că Mântuitorul Iisus Hristos nu judecă şi nu ceartă pe nimeni înainte de a-l ajuta, de a-l ridica dintr-o stare de suferinţă şi de umilinţă. În al cincilea rând, vedem că acest bolnav paralizat de 38 de ani, care a fost vindecat, îndată ce a aflat că Iisus din Nazaret l-a vindecat, a început să-L mărturisească printre iudei spunând că El este Cel care l-a făcut sănătos. Deci, a devenit un recunoscător al binelui primit şi un mărturisitor al lucrării dumnezeieşti care s-a arătat lui prin Mântuitorul Iisus Hristos”, a reliefat Părintele Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa a subliniat că Mântuitorul Hristos cunoaşte suferinţa omului, dar şi pocăinţa şi smerenia fiecăruia. „De ce S-a dus Iisus spre acest om bolnav, paralizat de 38 de ani? Pentru că Iisus a văzut că acest bolnav nu are om care să-l ajute (...). Pentru că nu avea om care să-l ajute, Însuşi Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic S-a făcut Om şi a venit spre acest bolnav ca să-l vindece. Dar, spre surprinderea bolnavului, Iisus nu a venit să-l ajute să intre în scăldătoare, ci a venit să-l vindece prin cuvânt. Iar bolnavul s-a ridicat, plin de credinţă întărită prin suferinţă şi pocăinţă, şi-a luat aşternutul pe care şedea şi a mers la Templu să-I mulţumească Domnului pentru vindecarea sa”, a arătat Patriarhul României.

În continuare, Preafericirea Sa a precizat faptul că slăbănogul de la Vitezda, deşi era înconjurat de o mulţime de oameni, el se simţea neajutorat şi singur. „Deşi erau mulţi oameni în jurul său, mulţimea părea un pustiu, fiindcă individualismul şi nepăsarea celor din jur faţă de suferinţa lui le-au făcut inimile pustii. Omul de la Vitezda, care suferea de paralizie de 38 de ani, nu era un om în pustie, în singurătate, ci era om între oameni, dar oameni nemilostivi”.

„Mântuitorul este icoana Duhovnicului desăvârşit”

Părintele Patriarh Daniel a mai subliniat că slăbănogul de la Vitezda, pe lângă multa sa răbdare, fără răzvrătire sau cârtire, pe lângă smerenia lui, mai avea o calitate ce consta în recunoştinţa pentru binele făcut. „Prin aceasta, omul vindecat de la scăldătoarea Vitezda devine pentru noi un dascăl al recunoştinţei, al mulţumirii imediate aduse lui Dumnezeu”. Preafericirea Sa a mai precizat că Mântuitorul Iisus Hristos S-a arătat în convorbirea cu slăbănogul vindecat Duhovnic desăvârşit. „Mântuitorul nu ceartă pe cel bolnav, ci mai întâi îl vindecă, nu divulgă păcatul lui ca să nu-l umilească şi nu-l lasă nici indiferent, ci îl sfătuieşte, îl îndrumă, ca să trăiască o viaţă duhovnicească în ascultare de Dumnezeu. În această Evanghelie, Mântuitorul este icoana Duhovnicului desăvârşit, este icoana duhovnicului care ajută, ridică pe cel umilit de păcat şi de boală, care cunoaşte intensitatea pocăinţei celui care trece prin suferinţă şi care vrea să recupereze demnitatea umană şi să reintegreze în comunitatea umană pe cei care sunt izolaţi din cauza bolii, pe cei care sunt suferinzi, pe cei care sunt neglijaţi”, a arătat Întâi­stătătorul Bisericii noastre. „Biserica întreagă este Vitezda cea nouă, Casa milei, cum se numeşte în ebraică Vitezda, Casa îndurării, Casa harului sau Casa milostivirii – a spus Preafericirea Sa –, şi aşa noi înţelegem mai bine că Biserica este spital vindecător de boli sufleteşti şi trupeşti.” În modul cel mai deplin, vindecarea sufletului şi trupului ni se dăruieşte prin Sfânta Taină a Euharistiei, a mai precizat Patriarhul României.

„Slujbele Bisericii sunt o vindecare de singurătate, de nelinişte”

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne-a îndemnat pe toţi ca, în această perioadă grea prin care trece omenirea, să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să vină spre noi ca să ne ridice din suferinţă, aşa cum l-a vindecat şi pe slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda. „În această perioadă de pandemie, când foarte mulţi oameni suferă sufleteşte de singurătate, de anxietate, de spaimă, de nesiguranţa zilei de mâine, de teama de îmbolnăvire sau teama de moarte, să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să vină spre noi, spre sufletul nostru şi spre casele noastre, ca să ne ridice din suferinţă, singurătate şi întristare şi să ne dăruiască bucuria pe care a dăruit-o omului de la Vitezda pe care l-a vindecat. De asemenea, în această perioadă suferim şi pentru faptul că iubiţii noştri credincioşi nu pot participa fizic la slujbele din biserici. Avem speranţa că nu peste mult timp ne vom putea reîntâlni la slujbele Bisericii, chiar dacă la început ele se vor săvârşi în afara locaşului de cult. Slujbele Bisericii sunt o vindecare de singurătate, de nelinişte. Slujbele ne aduc pace şi bucurie prin prezenţa lui Hristos în Sfintele Taine”, a spus Preafericirea Sa.