Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă In memoriam Alexandru-Dan Ilievici, un misionar nevoitor şi milostiv

Alexandru-Dan Ilievici, un misionar nevoitor şi milostiv

Galerie foto (1) Galerie foto (1) In memoriam
Un articol de: Arhim. Dimitrie Irimia - 23 Noi, 2020

La 14 noiembrie 2020 a trecut la Domnul, la vârsta de 84 de ani, nevoitorul Alexandru-Dan Ilievici, care a donat pentru construcţia Catedralei Mântuirii Neamului peste 30.000 de euro, din venitul și osteneala sa, fiind în putere până la 80 de ani.

Alexandru-Dan Ilievici a fost fiul învățătorului Ioan și al Mariei Ilievici. Ocupația sa principală a fost mecanica, vreme de peste 38 de ani, ajungând maistru principal la Uzinele Textile Moldova, distingându-se și ca inventator. După evenimentele din 1989 a fost o perioadă profesor de religie, apoi vreme de peste 20 de ani cântăreț bisericesc la Biserica Uspenia din Botoșani, catedrala orașului. A luptat cu păcatul mândriei, în toate modurile posibile. Nu știm dacă a reușit sau nu, dar faptele pot vorbi. La sfatul duhovnicului Cle­opa Ilie ia ca model viețile sfinților postind aspru, participând la cele șapte laude, în fiecare zi. Venitul său îl împărţea permanent în trei: o treime la săraci, o parte la biserică și cealaltă familiei. În perioada 1970-1980 devine un misionar cu autoritate religios-morală cunoscută și un mărturisitor al Ortodoxiei, fiind un aprig apologet înaintea sectarilor şi chiar a ortodocșilor ignoranți. În 1985 a fost hărţuit de politruci și securitate pentru activitate prozelită.

I-a sprijinit fizic și material pe unii semeni care trăiau la limita de jos a existenţei, deși avea o puternică opoziție din partea familiei. A ajutat cu o mare implicare la construcții, extinderi și reparații capitale de biserici. Deține Distinc­ția de Vrednicie acordată în 1992 de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe când era Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Ultimii ani s-a nevoit aspru, ca un alpinist care alege să escaladeze muntele pe partea cea mai abruptă. Uneori excesele și unele afirmații la limită i-au știrbit autoritatea, dar acestea sunt prea mici în comparație cu faptele bune pe care le-a făcut. A fost un mare luptător, cei care l-au cunoscut pot mărturisi, fără excep­ție, această realitate.

A fost răpus de COVID-19 la 84 de ani. Nădăjduim că nevoința sa l-a dus către odihna veșnică și este mângâiat acum de Avraam, la pieptul său pentru toate ostenelile.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Citeşte mai multe despre:   milostenie  -   Catedrala Mantuirii Neamului