Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă In memoriam Preasfinţitul Părinte Vasile Someşanul - ierarh cu viață de sfinţenie

Preasfinţitul Părinte Vasile Someşanul - ierarh cu viață de sfinţenie

Galerie foto (3) Galerie foto (3) In memoriam
Un articol de: Arhim. Andrei Coroian - 14 Noi, 2021

Preasfințitul Părinte Vasile, omul blândeții și al răbdării, s-a strămutat în lumina lui Hristos! După ani de suferință, trăită în smerenia, blândețea, răbdarea și iubirea lui Hristos, Preasfințitul Părinte Vasile s-a mutat la Hristos. Vineri, 8 octombrie, la ora 10:30, dna preoteasă Maria Precup îndemna într-un mesaj să ne rugăm pentru Preasfințitul Părinte Vasile, ca medicii, în încercarea lor de a-l resuscita, să reușească... mai apoi, peste aproape o oră, la 11:30, să-mi trimită mesajul: S-a săvârșit!

Mutarea era o încununare a su­fe­rinței purtate și o binemeritată o­dih­nă, pe care Mântuitorul Hris­tos o pregăteşte slujitorilor Săi. L-am cunoscut pe Preasfinţitul Părinte Vasile acum 30 de ani, când mi-a devenit duhovnic, iar mai apoi m-a primit în viața monahală la Nicula, m-a călugărit și hirotonit ierodiacon și ieromonah. El a fost părintele după chipul și inima lui Hristos, următorul curăției și blândeții Maicii Domnului, duhovnic desăvâr­șit, așa cum îl zugrăvise marele Dostoievski pe starețul Zosima, pe care l-am aflat ca răspuns la rugăciunile mele.

În cei peste 20 de ani în care mi-a fost duhovnic, prieten, părinte, îndrumător, povățuitor și sfătuitor în viața duhovnicească, monahală și bisericească, Prea­sfințitul Părinte Vasile mi-a dat mereu lumina, bucuria, pacea și siguranța duhovnicească necesare, pentru o bună sporire în viața duhovnicească. El a fost modelul nostru de evlavie, cu­min­țenie, râvnă și statornicie în slujirea lui Hristos, în dragoste și evlavie față de Maica Domnului. Comportamentul său a fost model, el a fost pentru mine ca un sfânt ocrotitor, așa cum a fost părinte pentru sute și mii de ucenici care certifică autenticitatea vieții sale în duh...

L-am întâlnit ultima oară la hramul Mănăstirii Măgureni, pe 6 august 2021, de praznicul Schimbării la Față, când a participat la Sfânta Liturghie, slujind după putere şi împărtă­șindu-ne cu bucuria și pacea sa. A fost o întâlnire plină de bucurie, ca în vremurile bune. Bucuria împărtășirii cu Hristos, în lumina taborică a Sfintei Liturghii, a continuat cu agapa iubirii frățești în tihnă și mulțumire. A fost o întâlnire plină de bucurie, de iubire și de dor (nu ne văzuserăm de ceva vreme), menită să fie hotar al vremelnicei des­păr­țiri și treaptă a reîntâlnirii în veșnicia cea fericită.

Vrednic urmaş al ierarhilor ardeleni de odinioară

Mutat la bucuria cerească, pe care a gustat-o de pe pământ, Preasfințitul Părinte Vasile a lăsat în urmă o sărbătoare a duhovniciei și rugăciunii. Sute de preoți, monahi și mii de credin­cioși l-au condus spre cripta ierarhilor, cu cântări luminate de harul și lumina învierii. Cerul l-a primit sărbătorește în săla­șurile sale. Hristos a privit cu mulțu­mire și iubire pe arhiereul asemănător Lui în smerenie și purtarea crucii, iar Maica Preacurată s-a înduioșat de vrednicia răbdării credinciosului slujitor. Ierarhii Vasile și Nicolae, împreună cu Arhiepiscopii Justinian și Teofil, Mitropolitul Bartolomeu și Patriarhul Teoctist l-au primit cu bucurie și cinste în ceata ierarhilor români din Biserica cea cerească!

Preasfințitul Episcop Vasile a fost unul dintre marii duhovnici români ai ultimilor 50 de ani și unul dintre ierarhii cu viață sfântă ai Bisericii noastre. Cuvintele de apreciere, auzite la adresa sa de-a lungul vremii de la părinți ca Ioanichie Bălan, Petroniu Tănase, Teofil Părăian, precum și alte mărturii rostite în aceste zile întăresc cuvintele spuse.

Acrivia desăvârșită a vieții sale duhovnicești, sub aspectele ei morale, dogmatice, liturgice și canonice, statornicia de neclintit în urmarea unui program duhovnicesc necruțător păreau în opoziție cu smerenia, blân­dețea, bunătatea și răbdarea sa infinită. Această nevoință însă era suportul duhovnicesc pentru dărnicia arătată zecilor de persoane care zilnic îi treceau pragul...

Vizitându-l adesea la reședin­ța din strada Bisericii Ortodoxe, am văzut modul în care trăia și se ruga. Un program de viață du­hovnicească de monah atonit, rugător, muncitor, jertfitor. La ora 6:00 dimineața începea rugăciunile; de la ora 8:00 avea spo­vedanii; de la 9:00 la 15:00 program de birou, cu zeci de audiențe în care primea, sfătuia, ajuta şi mângâia. Mereu cu acel zâmbet luminos, plin de pace, iubire, bunătate și blândețe hristică... Lua masa după ceasul al no­uălea (ora 15:30), asemenea părinților egipteni. De la ora 16:00 mergea la Vecernie, iar la 18:00 participa la alta („Slujbele sunt un lux”, îmi spunea), iar mai târziu, de la ora 20:00 sau 22:00, participa la unul sau două Sfinte Masluri. Nu se aşeza niciodată la slujbe, ci se nevoia mereu, stând în picioare.

Peste tot era iubit și dorit: la mitropolie, la ASCOR, la așeză­mintele sociale, în orice biserică parohială sau mănăstirească ajungea. Slujbele, cuvintele, rugăciunile și binecuvântările sale erau o sărbătoare duhovnicească. De la Cluj la Bistrița, de la Dej la Năsăud, de la Gherla la Turda și Huedin. La mănăstirile Nicula, Parva, Salva, Piatra Fântânele, Dobric, Florești, Râșca Transilvană sau Ciucea și Piatra Craiului se simțea acasă și era iubit și dorit ca un părinte duhovnicesc aducător al bucuriei Domnului.

Neobositul său program zilnic, care îl forţa să stea aproape tot timpul în picioare, a dus la umflarea acestora, care cu timpul au cedat, ca și întregul său organism. Neputința trupului din ultimii ani i-a fost însă o bună înaintare duhovnicească, o creș­tere în sfințenie.

Duhovnic iscusit şi om cu viaţă neobosită de rugăciune

Preasfințitul Părinte Vasile a fost un duhovnic și un ierarh îmbunătățit, care a trăit din tinerețe o viață sfântă, având o copilărie și tinerețe curate, sub povățuirea protopopului martir Romul Popa. Ca preot, a slujit zilnic Sfânta Liturghie, peste 20 de ani, fiind toată ziua în slujba credincioșilor. Ca ierarh, s-a jertfit asemeni lui Hristos, pentru mântuirea altora, slujind în cele mai izolate locuri. Duhul său a odihnit și bucurat, iar sfaturile sale du­hov­nicești erau pline de lumină și putere.

În jurul Preasfinției Sale s-a format mulțime de călugări care au ajuns stareți, duhovnici și chiar episcopi. Așa cum în jurul unor părinți duhovnicești ca Arsenie Boca, Justinian Chira, Serafim Man, Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Iustin Pârvu, Teofil Părăian, Sofian Boghiu, Arsenie Papacioc s-a format mulțime de călugări, noi - cei din Eparhia Clujului - ne-am format prin căldura, rugăciunile, iubirea și sfaturile Preasfințitului Părinte Vasile. El a fost pentru noi icoana starețului sfânt și harismatic.

La Preasfințitul Părinte Vasile am găsit libertatea lui Hristos și înțelepciunea duhovnicească pe care o au cei care poartă Duhul Sfânt. Duhovnic al neobositei slujiri, icoană a răbdării, rugăciunii și iertării, Prea­sfințitul Părinte Vasile a fost omul care a trecut hotarul de taină, ajungând încă de pe pământ prieten al lui Hristos. Avea o demnitate cu care îşi purta crucea, în neputința bolii, prezența sa fiind oriunde un izvor de lumină și binecuvântare. Cuvintele sale de folos, asemeni celor ale Mântuitorului, rostite pe cruce, erau și sunt mereu roditoare. Viața și cuvintele sale convertesc, renasc, mângâie, bucură și întăresc suflete. Duhovnicul clujenilor s-a alăturat arhiereilor rugători, iar mormântul său de acum va fi un loc de rugăciune și pelerinaj. Așa cum locurile unde a slujit, chilia și biroul său au fost pentru noi locuri de bucurie, de lumină, pace și înălțare duhovnicească, mormântul său va fi un loc izvorâtor de har, de alinări și vindecări, prin rugăciunile sale de mijlocire.

De la Altarul cel ceresc, unde cu marele său ocrotitor Vasile va sluji cereasca Liturghie, îl rugăm să mijlocească pentru noi harul Duhului Sfânt. Fie ca prin această mijlocire a sa, roadele semănate jertfelnic, prin viața și cuvântul său, să fie roditoare întru noi.

Veșnică să-i fie pomenirea!

Luminoasă și binecuvântată să-i fie amintirea!

Citeşte mai multe despre:   Episcopul Vasile Flueraș - Someșanul  -   comemorare