Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Istoricul şi arheologul Vasile Chirica (1943-2021). Un cercetător renumit şi un om credincios
Am aflat cu întristare despre trecerea din această viață a istoricului, cercetătorului și arheologului ieșean Vasile Chirica, fost director al Complexului Muzeal Național „Moldova” de la Palatul Culturii din Iași, între 1997 şi 2000.
Activitatea sa științifică și academică deosebit de bogată în cadrul Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași, recunoscută în plan național și internațional, a fost onorată prin distincții și titluri academice. Multe dintre cercetările sale arheologice și studiile publicate în volume sau în reviste de specialitate (îndeosebi în seria Bibliotheca Archeologica Iassiensis și în revista Arheologia Moldovei) au adus contribuții inedite la cunoașterea trecutului îndepărtat al zonei Moldovei și au îmbogățit repertoriul arheologic al regiunii pentru perioada paleoliticului.
În perioada în care a fost director al Complexului Muzeal Național „Moldova” a susținut desfășurarea unor proiecte culturale în parteneriat cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei, cu conștiința că viața poporului român poartă pecetea spiritualității tradiționale și este o datorie a instituțiilor de cultură să recunoască rolul Bisericii în istoria poporului român și să cultive această trăsătură fundamentală.
Perspectiva sa spirituală poate fi percepută și din studiile sale privind prezența sacrului în cultura omului arhaic, în paleolitic, epipaleolitic și mezolitic. Cercetătorul de elită al trecutului îndepărtat a avut întotdeauna un atașament discret, dar constant față de viața Bisericii în care a fost botezat, prin participarea la activitățile parohiei în care a locuit și prin punerea în lucrare, în demnitățile pe care le-a îndeplinit și în opera științifică a virtuților însușite în viața de familie și în anii de tinerețe, la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț.
În aceste momente de tristă despărțire, adresăm părintești condoleanțe familiei domnului Vasile Chirica, prietenilor și discipolilor săi care l-au prețuit. Ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat, să așeze sufletul lui în loc luminat, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părintești condoleanțe şi binecuvântări pentru toți cei îndoliați,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
*Mesaj transmis la slujba de înmormântare a istoricului și arheologului Vasile Chirica (1943-2021), Iaşi, 21 aprilie 2021.
.jpg)
