Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Mesaj de compasiune în urma tragicului atentat din orașul suedez Örebro
Cu profundă durere am aflat despre tragicul atentat din orașul suedez Örebro în care și-au pierdut viața peste zece elevi ai școlii Risbergska din localitate. O asemenea veste ne cutremură sufletele și ne lasă fără cuvinte, împărtășind suferința celor îndoliați.
Deși nimeni nu poate înțelege pe deplin durerea celor care i-au pierdut pe cei dragi, fiecare dintre noi simte adânc această tragedie. În astfel de momente, ne simțim neputincioși, însă înălțăm rugăciuni pentru sufletele celor adormiți și pentru mângâierea familiilor îndurerate. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă „să nu ne întristăm ca cei care nu au nădejde” (1 Tesaloniceni 4, 13), iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață ca durerea să o însoțim mereu de rugăciune și nădejde în Dumnezeu.
Îndemn clerul și credincioșii să se roage pentru pacea lumii și să ofere sprijin celor îndurerați prin faptele milei sufletești. În astfel de clipe grele, dragostea față de aproapele să fie lumină în întunericul suferinței.
Împreună ne exprimăm compasiunea și rugăciunea pentru toți cei afectați de această tragedie. Să nu ne lăsăm paralizaţi de teamă, ci să ne aducem aminte că Hristos a biruit moartea și ne-a dăruit viață veșnică și mare milă.
† Macarie
Episcopul ortodox român
al Europei de Nord
.jpg)
