Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Mesaj de condoleanţe la trecerea la cele veşnice a preotului Petru Gavril
Cu adâncă întristare şi nespusă durere, am aflat de trecerea, prematură şi violentă, la Domnul a preotului Petru Gavril, de la Parohia Lămăşeni, Protopopiatul Fălticeni, alături de fiica sa Anisia, în seara zilei de sâmbătă, 14 octombrie 2017, pe când mergea, împreună cu maica preoteasă, cu cei patru copii şi sora şi cumnatul său, în pelerinaj la Sf. Cuvioasă Parascheva la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Durerea este cu atât mai mare cu cât împrejurarea a fost una tragică, plecând pe calea veşniciei împreună, tată şi fiică, sora şi soţul acesteia.
Părintele Petru Gavril a fost un vlăstar altoit pe viţa lui Hristos, slujind cu dăruire în parohia încredinţată lui. Conştient de misiunea încredinţată odată cu hirotonia în preot, a fost prezent activ în viaţa credincioşilor, s-a implicat în multiple activităţi cultural-religioase şi sociale, s-a îngrijit de bunăstarea locaşului de cult în care a slujit.
Atunci când viaţa unui tânăr preot este curmată atât de neaşteptat printr-un grav accident de circulaţie, trebuie să ne întărim în credinţă şi să sporim în rugăciune. Comunitatea îndurerată a creştinilor din parohia în care a slujit, toţi cei care l-au cunoscut şi apreciat de-a lungul anilor de slujire dau mărturie astăzi, prin gândul lor de rugăciune, pentru modul în care acest tânăr, vrednic preot, L-a slujit pe Hristos şi Biserica Sa.
Condoleanţele noastre se îndreaptă către familia părintelui, îndeosebi către tânăra lui soţie, Maria, preoteasă şi mamă, transmiţându-i gândul Nostru părintesc de mângâiere, compasiune şi întărire în faţa unei suferinţe atât de cumplite, precum şi rugăciunea pentru ridicarea din patul suferinţei în care se află alături de fiica sa Anastasia. Atât pentru ea, cât şi pentru copiii ei, Anastasia, Ioan şi Alexia, având în cuget şi gândul la Cel care păzeşte pe prunci, ne rugăm Preasfintei Treimi să le dăruiască har şi putere ca să biruiască durerea copleşitoare de acum.
În aceste momente de vremelnică despărţire de preotul Petru Gavril, întru aşteptarea Învierii de obşte, suntem alături de familia îndurerată, de părinţii săi, de toate rudele, de cei cunoscuţi şi apropiaţi părintelui Petru, precum şi de întreaga comunitate a credincioşilor Parohiei Lămăşeni, la care se adaugă toţi cei care l-au cunoscut şi apreciat, precum şi toţi cei care sunt astăzi marcaţi de vestea dureroasă a morţii unui vrednic preot, atât de tânăr.
Ne rugăm lui Dumnezeu pentru întărirea şi mângâierea lor. Iar pentru sufletul părintelui Petru ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Arhiereul Veşnic, să-l aşeze în ceata sfinţilor Săi slujitori, încununându-l cu pace şi iubire, în lumina Preasfintei Treimi.
† PIMEN,
Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor
.jpg)
