Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Părintele iconom stavrofor Dumitru Merticariu (1951- 2021). Un preot misionar, harnic şi jertfelnic
Am primit cu profundă durere sufletească vestea trecerii din această viaţă, în zorii zilei de 7 aprilie 2021, a părintelui Dumitru Merticariu, fost preot paroh al Bisericii Banu din Iaşi.
În toată viaţa şi activitatea sa, părintele Dumitru Merticariu a ilustrat cu multă pasiune şi autenticitate chipul preotului misionar în mijlocul cetății. Înzestrat de Dumnezeu cu daruri deosebite, a adăugat la acestea strădaniile sale personale, fiind un mare iubitor al slujirii Sfântului Altar, al muzicii bisericeşti, al artei, culturii şi al oamenilor. Dăruirea şi spiritul său misionar, conştiinţa puternică în ceea ce priveşte responsabilitatea pastorală, precum şi zelul misionar în propovăduirea şi păstrarea dreptei credinţe, a spiritualităţii şi identităţii ortodoxe româneşti, pot fi un exemplu de înțelegere a slujirii aproapelui şi a Bisericii lui Hristos.
S-a născut la 6 octombrie 1951 în localitatea Știubieni, judeţul Botoșani, din părinţii Constantin şi Maria. Între anii 1966 și 1971 a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, acolo unde îl va atrage și pe fratele său mai tânăr, actualul Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieșteanul.
Între anii 1971 și 1975 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din București. În anul 1976 s-a căsătorit cu doamna Cornelia, având împreună două fete, Elena şi Cristina. A fost hirotonit preot în anul 1976 de vrednicul de pomenire Arhiepiscop Adrian Hriţcu, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.
În perioada 1979-1992 a slujit la Parohia Erbiceni, de lângă Iași, unde a dat dovadă de mult devotament și spirit gospodăresc, reușind să rectitorească biserica şi casa parohială. În anul 1992, a ocupat, prin concurs, postul de preot paroh la Biserica Duminica Tuturor Sfinților-Banu, unul dintre cele mai frumoase şi mai importante obiective religioase din centrul Iașiului, aflat însă într-o stare avansată de degradare.
Cu eforturi foarte mari, cu neobosită muncă şi jertfelnicie, părintele Dumitru Merticariu s-a dedicat „cu timp şi fără timp” lucrărilor de consolidare, restaurare şi dotare a Bisericii Banu, luptând, în acelaşi timp, şi pentru confirmarea drepturilor legale asupra proprietăților acestui așezământ istoric. Sfântul lăcaș a fost consolidat şi restaurat atât la exterior, cât şi la interior, dobândind frumuseţea de altădată, însă jertfelnicia şi osteneala părintelui Dumitru i-au șubrezit sănătatea.
Prețuind în chip deosebit întreaga lucrare a părintelui Dumitru Merticariu, în ziua de 2 iulie 2017, cu prilejul resfințirii picturii interioare a Bisericii Banu, i-am conferit părintelui Ordinul Crucea Patriarhală pentru clerici, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române.
Ultima parte a vieţii sale pământești a fost încercată de o boală grea, pe care însă a îndurat-o cu răbdare, smerenie şi multă rugăciune.
În această zi îndoliată, ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să așeze sufletul slujitorului Său preotul Dumitru în corturile drepților şi în ceata sfinților slujitori şi să-i dăruiască odihnă în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părintești condoleanțe şi binecuvântări pentru toți cei îndoliați,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
*Mesaj transmis la slujba de înmormântare a părintelui Dumitru Merticariu, fost preot paroh al Bisericii Banu, cu hramul Duminica Tuturor Sfinţilor, Iaşi, sâmbătă, 10 aprilie 2021.
.jpg)
