Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Profesorul Constantin Pavel, marele inginer constructor al Catedralei Naţionale
Am aflat cu adâncă tristețe vestea trecerii din această viață, la vârsta de 84 de ani, a distinsului profesor universitar Constantin Pavel, care a purtat cu demnitate şi deplină competenţă responsabilitatea proiectului structurii de rezistență a Catedralei Mântuirii Neamului, numită, în prezent, Catedrala Națională.
Spirit creativ, caracterizat, deopotrivă, de ingeniozitate novatoare și rigoare științifică, domnul profesor Constantin Pavel s-a remarcat în rândul celor mai buni specialiști în construcții și a primit marea responsabilitate a proiectării și supravegherii construcției structurii de rezistență a Catedralei Naționale din București, proiect despre care spunea cu bucurie că este „încununarea întregii sale activități şi că a proiectat-o ca să reziste cel puţin 500 de ani”.
A fost cadru didactic la Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB), catedra de Construcții din beton armat, din august 1959 până în anul 2005, parcurgând, succesiv, treptele de: preparator, asistent, șef de lucrări, conferențiar și, din anul 1990, profesor. Începând cu anul 2005, a fost profesor consultant la aceeași catedră, pentru care a elaborat materiale pentru studiul studenților (îndrumare, cursuri, manuale).
A primit titlul de doctor-inginer în anul 1974, cu teza de doctorat intitulată „Probleme de stabilitate și calcul de ordinul II specific grinzilor de beton armat și din beton precomprimat cu secțiunea în T”. A desfășurat activitatea științifică în special în instituțiile Universitatea Tehnică de Construcții București și Institutul de Cercetare în Construcții (INCERC) București, pe mai multe direcții principale. Această activitate a avut drept finalitate un număr mare de lucrări publicate, iar pentru unele dintre acestea a obținut brevete de invenții.
A elaborat proiecte pentru construcții noi, cât și proiecte de reabilitare a unor construcții existente, pentru structuri civile și industriale.
În perioada 1984-2000, a deținut funcția de decan al Facultății de Construcții Civile, Industriale și Agricole din cadrul UTCB.
Până în anul 2016 a deținut funcția de președinte al Comisiei de Atestare Experți Tehnici și Verificatori de Proiecte din Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și a avut calitatea de membru corespondent al Academiei de Științe Tehnice din România, secția Construcții și Urbanism.
Am amintit numai câteva dintre reperele personalității unui om de știință care s-a dedicat cu toată zestrea sa intelectuală societăţii româneşti şi care a format multe generații de specialiști în domeniul atât de important al construcțiilor.
Exprimăm profundă recunoștință memoriei domnului profesor Constantin Pavel pentru profesionalismul și dăruirea sa în realizarea proiectului Catedralei Naţionale, fiind pomenit în rândul ctitorilor şi ziditorilor acesteia.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel ce este Învierea şi Viaţa (Ioan 11, 25), să odihnească sufletul robului Său, Constantin, împreună cu drepții, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, să mângâie familia îndurerată și pe toți care, astăzi, sunt întristați de această plecare dintre noi a distinsului profesor universitar Constantin Pavel.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe pentru cei îndoliaţi,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesajul de condoleanțe la slujba de înmormântare a distinsului profesor Constantin Pavel, care a purtat cu cinste responsabilitatea proiectului structurii de rezistență a Catedralei Mântuirii Neamului, numită, în prezent, Catedrala Națională a României, sâmbătă, 27 iunie 2020.
.jpg)
