Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Un slujitor conştiincios şi demn al Bisericii noastre
Hristos a înviat!
Am primit cu durere vestea tristă a trecerii din această viaţă, în data de 30 aprilie 2015, a Părintelui Gheorghe Ionescu, preot îmbisericit la Parohia Bărbătescu Vechi, Protopopiatul Sector 5 Capitală. Părintele Gheorghe Ionescu s-a născut la data de 31 august 1947, în comuna Beleţi-Negreşti, judeţul Argeş, într-o familie creştină devotată Bisericii şi credinţei strămoşeşti. Părinţii săi, Marin şi Ecaterina, i-au insuflat încă de mic tânărului Gheorghe valorile morale ale credinţei, astfel încât acesta a urmat în mod firesc, la vârsta adolescenţei, cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Bucureşti, iar ulterior pe cele ale Institutului Teologic Ortodox de rang universitar din Bucureşti, pe care le-a absolvit dând dovadă de capacitate de muncă şi seriozitate.
S-a căsătorit cu tânăra domnişoară Victoria, formând împreună o familie frumoasă, binecuvântată de Dumnezeu cu doi copii, Lavinia-Narcisa şi Laurenţia, care au primit o educaţie aleasă şi ulterior o formare profesională reuşită în domeniul studiilor economice.
La data de 3 noiembrie 1968 a fost hirotonit diacon, iar la 1 octombrie 1969 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Vărbila, Protopopiatul Vălenii de Munte, judeţul Prahova. Aici a activat ca preot paroh timp de 14 ani, desfăşurând o activitate misionar-pastorală deosebită, pentru aceasta fiind ridicat la rangul de sachelar în anul 1974. Ulterior, în anul 1980, prin decizia chiriarhală a vrednicului de pomenire Părinte Patriarh Iustin Moisescu, a primit rangul de iconom.
La data de 1 august 1983 s-a transferat la Parohia Sfântul Dumitru din oraşul Ploieşti, astăzi în cuprinsul Protopopiatului Ploieşti Nord, unde a primit ascultarea de preot paroh. Îndeplinindu-şi cu seriozitate şi demnitate slujirea în mijlocul credincioşilor, a fost onorat în anul 1985 cu rangul de iconom stavrofor. De altfel, pe lângă slujirea lui Dumnezeu în faţa Sfântului Altar, Părintele Gheorghe Ionescu şi-a asumat şi slujirea administrativă a Bisericii, îndeplinind între anii 1983 şi 1992 funcţia de secretar al Protoieriei Ploieşti.
Începând cu data de 1 mai 1992 şi până la pensionarea sa, survenită în anul 1995, Părintele Gheorghe Ionescu a fost preot coslujitor la biserica Parohiei Cotroceni, Protopopiatul Sector 6 Capitală. După pensionarea sa, a slujit lui Dumnezeu cu aceeaşi râvnă în Biserica Bărbătescu Vechi (foto), Protopopiatul Sector 5 Capitală.
Activitatea preoţească a Părintelui Gheorghe Ionescu, care în ultimii ani nu a lăsat slăbiciunile bătrâneţilor să umbrească zelul său slujitor, rămâne în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut ca una de excepţie. Calităţile sale oratorice atât de mult îndrăgite de credincioşii păstoriţi, precum şi înalta sa ţinută morală l-au consacrat ca fiind un preot devotat misiunii Bisericii. Tactul său pastoral rămâne un exemplu bun de urmat pentru preoţii tineri, care, nu de puţine ori, au fost ajutaţi şi îndrumaţi de Părintele Gheorghe Ionescu.
În aceste momente de vremelnică despărţire de Părintele Gheorghe Ionescu, până la Învierea de obşte, ne rugăm ca sufletul Părintelui să se bucure de lumina Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi de comuniunea cerească a sfinţilor, în iubirea Preasfintei Treimi. Familiei îndurerate şi credincioşilor care l-au cunoscut şi l-au apreciat le transmitem un gând părintesc de compasiune şi de întărire sufletească.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântare pentru cei îndoliaţi,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj de condoleanţe transmis la slujba de Înmormântare a Preotului Gheorghe Ionescu (2 mai 2015, Biserica Bărbătescu Vechi, Protopopiatul Sector 5 Capitală).
.jpg)
