Stavrofora Semfora Gafton – stareţă înţeleaptă şi harnică

Am aflat cu întristare vestea trecerii din această viaţă a stavroforei Semfora Gafton, în vârstă de aproape 98 de ani, dintre care 76 de ani petrecuți în slujirea monahală. A împlinit cu responsabilitate diferite ascultări, precum secretară a Mănăstirii Plumbuita, stareță a Mănăstirii Poiana Mărului și stareța Mănăstirii Techirghiol timp de 40 de ani. Plecarea sa din această lume constituie un moment de tristețe pentru obștea Mănăstirii Techirghiol, precum și pentru cei care au cunoscut activitatea sa duhovnicească și edilitară de-a lungul timpului.

Stavrofora Semfora Gafton s-a născut la 21 august 1922, în localitatea Isaccea, județul Tulcea, fiind singurul copil al părinților evlavioși Iacob și Zamfira. Încă din copilărie, și-a manifestat dragostea față de Dumnezeu, mergând adesea la Mănăstirea Cocoş şi Mănăstirea Saon, unde participa cu evlavie la sfintele slujbe, primind îndemnuri folositoare de la părinții și maicile acestor mănăstiri.

În anul 1944, la vârsta de 22 de ani, simțind dragoste pentru viața monahală şi pentru sfintele slujbe, s-a închinoviat la Mănăstirea Poiana Mărului din județul Buzău, unde devine stareţă mai târziu, în anul 1956.

A urmat cursurile Seminarului Monahal de la Mănăstirea Hurezi (jud. Vâlcea), în această perioadă îndeplinind și ascultarea de secretară a Mănăstirii Plumbuita din Bucureşti. Mai târziu, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina, s-a înscris la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1956, cu teza de licenţă: „Maica Domnului în învăţătura ortodoxăÎ, sub îndrumarea părintelui Dumitru Stăniloae. Pe parcursul anilor de studii universitare a avut bucuria de a întâlni doi mari duhovnici, părinții Cleopa Ilie și Arsenie Papacioc, de la care a primit povățuiri duhovnicești.

Ca stareță a Mănăstirii Poiana Mărului (din vara anului 1956 până în primăvara anului 1960), s-a evidențiat prin activitatea administrativă, restaurând cele două biserici de lemn şi chiliile mănăstirii care se găseau într-o stare avansată de degradare.

Fiind o fire statornică în cele duhovnicești, a trecut cu discernământ și credință neclintită peste nedreptul Decret 410 din anul 1959. După aproape şapte ani de pribegie (1960-1967), cu ajutorul Patriarhului Justinian, în februarie 1967, a primit ascultarea în postul de ghid al Mănăstirii Curtea de Argeș.

Remarcându-se prin aşezare duhovnicească, abilități administrative și arătând un dinamism practic, în anul 1968 a fost numită stareţă la Mănăstirea „Sfânta Maria” de la Techirghiol de către Patriarhul Justinian. Deşi ostilitatea autorităților de stat față de Biserică era mare, totuşi, maica Semfora Gafton a preluat cu responsabilitate Mănăstirea de la Techirghiol, intensificând viața duhovnicească şi activitatea edilitară. În toată această lucrare, a fost susținută de arhimandritul Arsenie Papacioc, duhovnicul mănăstirii, cu ajutorul căruia viața monahală a cunoscut o înflorire de la 6 viețuitoare în anul 1968 la 50 de viețuitoare spre sfârșitul anilor â80.

Printre realizările celor 40 de ani de stăreție, amintim supravegherea lucrărilor de extindere a sanatoriului preoțesc (1975), construirea unui nou corp de chilii (1999), renovarea bazei de tratament „Sfântul Pantelimon” (2000), precum și strădania pe care a avut-o începând cu anul 1996 pentru construirea noii biserici cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Ca recunoaștere a meritelor deosebite pentru slujirea Bisericii, a primit din partea Preșe­din­telui României, domnul Emil Constantinescu, Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer, în anul 2000, cu ocazia Zilei Naționale a României.

În ziua de 9 decembrie 2018, cu ocazia târnosirii noii biserici a mănăstirii, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ca apreciere a hărniciei de care a dat dovadă în împlinirea ascultărilor ce i-au fost încredințate, i-am acordat Ordinul „Crucea Patriarhală”, cea mai
înaltă distincţie a Patriarhiei Române.

În aceste momente de întristare prin care trece obştea Mănăstirii Techirghiol, ne amintim de cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25).

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să aşeze sufletul stavroforei Semfora Gafton în ceata cuvioaselor maici mult rugătoare şi mult ostenitoare, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit!

Veşnica ei pomenire din neam în neam!

Cu părinteşti condoleanțe şi binecuvântări pentru obştea mănăstirii,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesaj de condoleanţe transmis la slujba de înmormântare a maicii stavrofore Semfora Gafton, proinstareţa Mănăstirii Techirghiol, miercuri, 4 martie 2020.