A fost sfinţită pictura bisericii Parohiei Afumaţi II

În Duminica a 34‑a după Rusalii (a Întoarcerii Fiului risipitor), Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfinţit pictura bisericii Parohiei Afumaţi II, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, Protopopiatul Ilfov Nord, şi a binecuvântat lucrările realizate la această parohie între anii 2013 şi 2016. Slujba de sfinţire a fost precedată de Sfânta Liturghie, săvârşită de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Cu prilejul sfinţirii picturii sfântului locaş, Întâistătătorul Bisericii noastre a acordat bisericii Parohiei Afumaţi II şi un al doilea hram, Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului, prăznuit în data de 14 aprilie.

În cuvântul de învăţătură, Preafericirea Sa a precizat că Evanghelia întoarcerii fiului risipitor are o legătură deosebită cu însăși Taina Mărturisirii și iertării păcatelor sau Taina Spovedaniei, care este, de fapt, Taina împăcării omului cu Dumnezeu. „Această pildă ne arată treptele Tainei Pocăinţei. Treptele ridicării duhovnicești din păcat, pe care le‑a urmat tânărul risipitor, sunt treptele esențiale ale pocăinței sau ale spovedaniei. Evanghelia Duminicii a doua din perioada Triodului ne învață cum să ne pocăim și mai ales cât de mari sunt darul și bucuria iertării, cât de minunată este regăsirea celui pierdut sau învierea celui mort sufletește și cât de frumoasă este starea sufletului omului după primirea iertării păcatelor”, a precizat Părintele Patriarh Daniel.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că „ţara depărtată” în care s‑a dus fiul cel tânăr reprezintă îndepărtarea omului de Dumnezeu și de starea liber­tății sănătoase. „«Ţara depărtată» este spațiul nedefinit al uitării și înstrăinării omului de Dumnezeu și al vieții individuale fără repere spirituale, iar omul ajuns în această stare crede că libertatea de a deveni pătimaș definește persoana sa ca fiind matură și autonomă (...). Sfânta Evanghelie precizează că «o foamete mare s‑a făcut în țara aceea» (Luca 15, 14). Cine a programat acea «foamete mare»? Ce rost avea foametea în acea «țară depărtată»? Nu ni se spune în Evanghelie, dar se poate presupune că aceasta a fost cauzată de o secetă îngăduită de Dumnezeu, deoarece, adesea, când libertatea oamenilor devine neînțeleaptă sau autodistructivă, înțelepciunea lui Dumnezeu caută să salveze pe omul păcătos și pătimaș, chemându‑l la pocăință. Aşadar, «foametea mare din ţara depărtată» reprezintă adesea încercările îngăduite de Dumnezeu asupra oamenilor, nu ca o pedeapsă, ci ca o terapie spirituală, pentru ca omul să înțeleagă că tot ce posedă material este totuși limitat şi trecător, inclusiv viața sa trăită pe pământ”, a subliniat Patriarhul României.

Preafericirea Sa a evidențiat că, atunci când un păcătos se îndreaptă spre Dumnezeu şi face primii paşi ai pocăinţei, Dumnezeu, „alergând”, îi iese în întâmpinare. „Mâinile lui Dum­nezeu‑Tatăl, pe care El le întinde ca să îmbrățișeze pe cel ce se pocăiește, sunt lucrările sfinte ale Bisericii lui Hristos, și anume, chemarea la pocăință și iertarea păcatelor. Prin aceste lucrări sfinte primesc mântuirea toți oamenii căzuți în păcate și înstrăinați de Dumnezeu și de semenii lor, dacă se pocăiesc sincer și din adâncul inimii lor”, a spus Părintele Patriarh. De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că Evanghelia fiului risipitor este, în acelaşi timp, Evanghelie a iertării păcătosului pocăit și a îmblânzirii evlaviosului neiertător. „Fiul cel mare din Pilda fiului risipitor reprezintă pe unii credincioși iubitori de Dumnezeu și de Biserică, harnici și cinstiți, având viață curată și evlavie multă, dar care sunt adesea nemilostivi și neiertători față de păcătoșii din comunitate, pe care mai mult îi judecă moral, decât îi ajută să se îndrepte spiritual”, a arătat Preafericirea Sa.

La finalul cuvântului de învățătură, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat celor prezenți importanța picturii pentru locașul de cult, precum și pentru curățirea sufletească și sporirea duhovnicească a credin­cioșilor: „Restaurea picturii și curățarea ei sunt un îndem să ne curățim și noi sufletul, să îl aducem la frumusețea cea dintâi primită prin Botez”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a hirotesit întru iconom stavrofor pe părintele paroh Florin Ionică de la Parohia Afumaţi II şi întru sachelar pe părintele Alexandru Cristian. Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” pentru mireni a fost acordat de Patriarhul României domnului Gabriel Dumănică, primarul comunei Afumaţi. Acelaşi ordin a fost acordat şi domnului Mircea Tudor. Diploma Omagială „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul” a fost acordată următorilor: pictor Nicolae Hriţcu; prof. univ. Nicolae Mărgărit; economist Ionel Ciuclea; Tudoriţa Ştefănescu; Sorin Anghel şi Vasile Cioceanu. Distincţia de vrednicie cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, a fost acordată următorilor: Mircea Marin, Petre Tudo; precum şi Consiliului parohial al Parohiei Afumaţi II, Protopopiatul Ilfov Nord. Distincţia de vrednicie cu chipul Maicii Domnului a fost acordată doamnei Victoriţa Coandă, precum şi Comitetului parohial al Parohiei Afumaţi II, Protopopiatul Ilfov Nord.

La final, Preafericirea Sa a dăruit pentru biserica comunită­ții o cruce de binecuvântare și mai multe cărți de cult. Părintele paroh Florin Ionică a oferit  Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul câte o icoană cu chipul Sfântului Mucenic Dimitrie.

Bucuria acestui moment sărbătoresc a fost întregită de momentul festiv al oferirii titlului de Cetățean de onoare al locali­tății Afumați, județul Ilfov, Patriarhului României, de către primarul Gabriel Dumănică.