„Acolo unde mergeţi, căutaţi Sfânta noastră Biserică“

În Duminica a XIII-a după Rusalii, prima duminică după praznicul Adormirii Maicii Domnului, zi în care în Patriarhia Română s-a serbat "Duminica românilor migranţi", Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, a târnosit noua biserică cu hramurile "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" şi "Sfânta Muceniţă Filofteia" din Parohia bihoreană Tărcăiţa.

Atestată documentar pentru prima dată în anul 1588 cu numele de Tarchanichia, iar în 1692, cu numele de Tarkaicza, localitatea Tărcăiţa se află în sud-vestul judeţului Bihor, la poalele Munţilor Codru Moma, pe valea cu acelaşi nume, la graniţa cu judeţul Arad, la o depărtare de 11 km de municipiul Beiuş şi la 20 km de staţiunea montană arădeană Moneasa, într-un cadru natural deosebit de pitoresc.

Piatra de temelie a bisericii din Tărcăiţa a fost pusă în anul 2005, în timpul păstoririi actualului paroh Eugen Jude, omul "care sfinţeşte locul", providenţial pentru această parohie, iubitor de carte, absolvent a nu mai puţin de trei facultăţi - Facultatea de Teologie, Facultatea de Drept, Facultatea de Mediu -, actualmente lector în cadrul Universităţii din Oradea şi doctorand al Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, harnic şi iscusit gospodar.

Instalaţie de încălzit sub podeaua de granit

Noua biserică este amplasată în vecinătatea vechii biserici din lemn a satului, monument istoric ce datează din anul 1796, fiind construită în plan treflat, cu un impozant turn deasupra pronaosului. În interior, sfântul lăcaş a fost împodobit cu o frumoasă pictură în frescă realizată de zugravii Daniela şi Cornel Bănică din Buzău.

De asemenea, biserica a fost înzestrată cu un splendid iconostas şi mobilier din lemn de stejar, sculptat de preotul Movilă din Târgu Neamţ, cu trei candelabre noi, cu două clopote, unul în greutate de 300 de kilograme, iar altul, de 600 de kilograme, turnate la Târgu Mureş, cu pardoseală din granit, sub care a fost introdusă o modernă instalaţie de încălzire, cu ferestre din lemn stratificat şi vitralii.

În faţa bisericii, s-a montat un gard din fier forjat, iar în curte s-au turnat alei şi trotuar, s-au amenajat spaţii verzi din gazon natural, toate acestea amplificând frumuseţea şi monumentalitatea acestei biserici de ţară, pe de o parte, iar pe de alta, evidenţiind devotamentul şi jertfelnicia celor 80 de familii de credincioşi, în frunte cu părintele lor.

Costul întregii lucrări se ridică la aproape 700.000 de lei, bani proveniţi în cea mai mare parte de la credincioşii parohiei, în special de la fiii satului aflaţi la muncă în Spania şi Italia, şi care în felul acesta şi-au adus obolul şi prinosul lor de recunoştinţă pentru propăşirea lor materială de care i-a învrednicit Dumnezeu, reîntorşi cu această ocazie în satul natal, pentru a fi părtaşi la acest eveniment unic din istoria acestuia.

Târnosirea bisericii, un moment unic

După slujba de târnosire şi săvârşirea Sfintei Liturghii de către Preasfinţitul Sofronie, într-un frumos sobor de unsprezece preoţi şi trei diaconi, s-a dat citire, de către părintele protopop al Beiuşului, Ioan Balint, a unui hrisov, întocmit special pentru acest eveniment, prin care a adresat cuvântul de bun-venit ierarhului Oradiei în această parohie, evocând totodată, ca un arc peste timp, vrednicia credincioşilor din Tărcăiţa, care au ridicat biserica din lemn, precum şi a celor de azi, care în numai cinci ani au înălţat biserica din zid.

Părintele paroh Eugen Jude a subliniat importanţa evenimentului târnosirii, determinată de unicitatea acestuia: "Un eveniment unic prin însemnătatea sa, ce marchează viaţa celor care au şansa să-l trăiască, deoarece nu toate generaţiile se învrednicesc să fie părtaşe la jertfa de a zidi o biserică şi la bucuria de a târnosi o biserică nouă".

Părintele Eugen Jude a mulţumit, mai întâi, lui Dumnezeu, pentru tot ajutorul primit pe întreaga durată a desfăşurării lucrărilor: "El este cel care ne-a întărit, El este cel ce ne-a dat puterea, el este cel care călăuzeşte paşii noştri spre mântuire în toate zilele vieţii noastre". A mulţumit apoi Preasfinţitului Sofronie pentru "cinstea de a fi în mijlocul nostru pentru a binecuvânta ostenelile noastre", căruia i-a adresat apoi urarea de bun-venit în Parohia Tărcăiţa cu cuvintele Scripturii: "Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului", arătând că "astăzi împreună cu noi se bucură şi sufletele celor adormiţi în credinţa noastră străbună, sufletele celor care au nădăjduit că într-o bună zi, în acest sat, chiar dacă un pic mai retras, chiar dacă cu familii mai puţine, se va naşte o nouă biserică, un nou lăcaş, în care noi, creştinii, să-L lăudăm şi să-I mulţumim lui Dumnezeu". În continuarea cuvântării, părintele paroh şi-a exprimat recunoştinţa şi aprecierea faţă de credincioşii din parohia sa, "oameni cu inima de aur", care l-au ascultat şi l-au urmat pe drumul dăruirii şi al jertfelniciei, faţă de membrii Consiliului Parohial, "oameni jertfitori", care "au luptat pentru biserică cu timp şi fără de timp". A mulţumit lui Aurel Dan Ilie, primarul comunei Tărcaia, fiul al Parohiei Tărcăiţa "care a luptat din tot sufletul ca noi să ne bucurăm astăzi de această biserică", membrilor consiliului local, "care au făcut tot ce au putut ca să fim ajutaţi", precum şi tuturor celor care au participat cu mult sau cu puţin la zidirea acestei biserici.

Ciclicitatea istoriei

La sfârşitul programului liturgic, Preasfinţitul Sofronie a rostit un bogat cuvânt de învăţătură, în cadrul căruia a abordat trei teme importante: tâlcuirea, pe scurt, a principalelor învăţături duhovniceşti ce se desprind din pericopa evanghelică a zilei, etnogeneza poporului român şi vocaţia de ctitor de biserici a neamului românesc.

Pornind de la formula liturgică "Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, pe care a zidit-o dreapta Ta, şi o desăvârşeşte pe ea", formulă rostită de arhiereu în cadrul Trisaghionului de la Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Sofronie a arătat că via pentru care se imploră cercetarea, binecuvântarea şi desăvârşirea lui Dumnezeu este lumea. "De această vie, a lui Dumnezeu, în care noi toţi suntem boabe de struguri, este vorba în Evanghelia ce s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie". Lucrătorii cei răi au pus stăpânire pe via Domnului, alungând sau omorând solii trimişi de Stăpânul, aceştia fiind "profeţii cei din vechime". În cele din urmă, lucrătorii cei răi îl omoară şi pe fiul proprietarului de vie, făcându-se stăpâni, prin uzurpare, peste via Domnului. În această pildă, Mântuitorul "vorbeşte despre viitorul Său, despre ceea ce urma să I se întâmple Lui", fiind o pildă "cu un puternic caracter profetic". Din încheierea pericopei evanghelice aflăm că trebuia să se întâmple toate acestea: "Fiul lui Dumnezeu trebuia să moară pentru ca să vină în via Domnului neamurile, din care şi neamul nostru face parte".

Poporul român, aşezat la marginea dinspre răsărit a imperiului roman "s-a format prin colonizarea Daciei cu colonişti veniţi din toată lumea romană, îndeosebi din părţile asiatice răsăritene", care au fost binecuvântate cu "strălucirea Luminii celei Mari". Colonişti au mai venit şi din partea "extrem occidentală a Imperiului Roman, din Hispania şi Lusitania, din Peninsula Iberică". Cei veniţi din răsărit au adus cu ei creştinismul "aruncând sămânţa Evangheliei în pământul Daciei. Aşa s-a format poporul român". În contextul actual, când foarte mulţi fii ai neamului s-au îndreptat spre ţări din bazinul mediteraneean, preponderent spre cele locuite de "popoare neolatine", se poate vorbi de o "ciclicitate a istoriei". Astfel, "strănepoţii coloniştilor de odinioară au plecat acum pentru a-şi rândui un rost mai bun pentru familiile lor, ajutându-i şi pe cei rămaşi acasă", a arătat PS Sofronie.

"Un neam de preoţi şi de biserici"

Prin participarea la evenimentul târnosirii acestei biserici, participanţii au fost martorii unui eveniment istoric. "Istoric, pentru că neamul nostru românesc este un neam, care, în special în Ardeal, în Banat, în Crişana şi în Maramureş, a fost numit de marele Iorga, un neam de preoţi şi de biserici. Dar şi dincolo de Carpaţi, în Ţara Românească şi Moldova, ne-am dovedit a fi un neam cu vocaţie de ctitori". În timp ce ţările Europei au făurit monumente de arhitectură şi de cultură, bucurându-se de pace şi linişte, ca urmare a stavilei puse în faţa expansiunii islamice spre inima Europei de către Ţările Române, "istoria noastră se scrie, în primul rând, prin bisericile ctitorite de înaintaşi". Efortului ctitoricesc de biserici şi mănăstiri al vrednicilor înaintaşi se adaugă şi ctitoria de la Tărcăiţa: "Acestei salbe de biserici şi mănăstiri, v-aţi adăugat şi dumneavoastră, cei din Tărcăiţa, şi nu aţi fost mai prejos de strămoşii voştri care, în vremuri grele, au ridicat lui Dumnezeu o biserică din lemn, iar dumneavoastră, acum, i-aţi înălţat biserică de zid, punând-o în cununa de nestemate a Maicii Domnului, care ocroteşte ţara noastră, pe care a numit-o, în mod tainic, Grădina sa".

La sfârşitul cuvântării, după ce a explicat mai întâi celor prezenţi cum să intre şi cum să se închine în Sfântul Altar, Vlădica Sofronie a încheiat, spunând: "Astăzi, sărutând cu evlavie Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce, aveţi posibilitatea să întregiţi bucuria din sufletele voastre, nu numai prin participarea la Sfânta Liturghie, ci şi atingerea de cele sfinte, ca să vă sfinţiţi şi să vă întoarceţi plini de binecuvântare cerească la casele voastre şi la rosturile voastre. Cei care munciţi peste hotare să vă încărcaţi duhovniceşte cu toată binecuvântarea Bisericii de acasă. Acolo unde mergeţi, căutaţi Sfânta noastră Biserică ce vă stă la dispoziţie, vă aşteaptă, ca aceeaşi binecuvântare ce o primiţi acasă să o puteţi primi şi acolo, în unitate sfântă de credinţă şi de neam".

În cadrul Sfintei Liturghii, după Rugăciunea Amvonului, Întâistătătorul Episcopiei noastre a hirotesit pe părintele paroh Eugen Jude, pentru vrednicia şi spiritul de sacrificiu dovedite, întru iconom-stavrofor.

După săvârşirea Sfintelor Slujbe, întreaga suflare prezentă la acest eveniment deosebit a fost invitată la o agapă frăţească, pentru a împlini bucuria zilei.