Binecuvântarea Iordanului la Catedrala Patriarhală

„Botezul este arvuna vieții veșnice, harul înfierii și învierii pentru viața veșnică ce nu începe după moarte, ci odată cu Botezul, adică încă din lumea aceasta”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preafericirea Sa, împreună cu patru ierarhi, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit sâmbătă, 6 ianuarie, la Catedrala Patriarhală din București, Sfânta Liturghie și Sfințirea cea mare a apei după rânduiala specială din ziua Bobotezei.

Credincioșii ortodocși români au sărbătorit sâmbătă, 6 ianuarie, praznicul Botezului Domnului, numit și Epifania, Teofania sau Dumnezeiasca Arătare.

La Catedrala Patriarhală, Sfânta Liturghie și slujba Sfințirii mari a apei au fost săvârșite de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfințiții Părinți: Qais, Episcop de Erzurum (Patriarhia Antiohiei și a Întregului Orient); Varlaam Ploieș­teanul și Ieronim Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali; Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În cuvântul de învățătură, rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat semnificațiile teologice ale pericopei biblice de la Matei 3, 13-17, care relatează venirea Mântuitorului Iisus Hristos la Iordan și botezul de la Sfântul Ioan Botezătorul. „Această taină mare a Botezului Domnului în Iordan ne arată că botezul lui Ioan era doar o pregătire pentru Botezul creștin. De aceea, Sfinții Părinți au arătat că Botezul creștin este diferit de botezul Sfântului Ioan. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că botezul lui Ioan nu dădea nici Duhul Sfânt, nici iertarea prin har, ci poruncea pocăința și nu avea putere ca să ierte păcatele. De asemenea, mai vedem că Mântuitorul Iisus Hristos în apele Iordanului reprezintă umanitatea pe care Tatăl o iubește. Dumnezeu Tatăl când a zis: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit», se referă nu numai la dumnezeirea Lui, ci și la umanitatea lui Iisus. Prin această umanitate a lui Iisus proclamă Dumnezeu Tatăl iubirea față de toți cei care vor crede în Iisus Hristos și vor fi înfiați prin Duhul Sfânt”, a spus Preafericirea Sa. Sfinții Părinți ai Bisericii au învățat că la Botez omul primește puterea de a deveni fiu al lui Dumnezeu. „Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Vasile cel Mare ne învață că în botezul pe care îl primim noi prin apă și Duh Sfânt, nu primim doar iertarea păcatului strămoșesc și iertarea păcatelor personale, dacă cel care se botează este adult, ci se primește harul înfierii, potrivit cuvintelor Sfântului Evanghelist Ioan, care zice: «Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut» (Ioan 1, 12-13). Sfântul Ioan Gură de Aur spune în acest sens: «Pentru ce s-au deschis cerurile? Ca să afli că și la botezul tău s-au deschis cerurile, ca Dumnezeu să te cheme spre Patria cea de sus și să te înduplece să nu ai nimic cu pământul. Atunci, la botez, S-a arătat și porumbelul, ca să arate celor de față și lui Ioan, ca și cum ar fi arătat cu degetul, pe Fiul lui Dumnezeu, dar nu numai pentru aceasta, ci ca să afli și tu că vine Duhul Sfânt și peste tine când te botezi»”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Botezul înseamnă nu numai iertarea păcatelor, ci și începutul unei vieți noi. „Ne îmbrăcăm în lumina harului Sfintei Treimi, în iubirea și sfințenia lui Hristos, în viața veșnică a lui Hristos, de aceea Botezul este arvuna vieții veșnice, harul înfierii și învierii pentru viața veșnică, care nu începe după moarte, ci odată cu botezul, adică încă din lumea aceasta”, a explicat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Precum este rânduiala liturgică, după rugăciunea Amvonului, a avut loc procesiunea în afara locașului de cult, în fața Reședinței Patriarhale. Acolo, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu ierarhii prezenți și soborul de slujitori, a săvârșită slujba Sfințirii mari a apei din vasele pregătite special pentru această rânduială. La final, așa cum este tradiția, Patriarhul României a binecuvântat cu Agheasmă Mare pe credincioșii bucureșteni care au venit cu ocazia acestui praznic la Catedrala Patriarhală. După binecuvântarea credincioșilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat semnificațiile duhovnicești ale slujbei Sfințirii mari a apei, despre care a spus că este o reînnoire sau actualizare a Botezului Domnului, dar și a Tainei Botezului fiecăruia dintre noi. Această slujbă, a spus Patriarhul României, conține o rugăciune (a Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului) asemănătoare cu marea rugăciune euharistică, de aceea cuprinde trei părți, și anume un memorial, anamneză sau pomenire a binefacerilor primite de la Dumnezeu Creatorul; epicleza sau invocarea dublă a Sfântului Duh pentru sfințirea apei, care se repetă de trei ori; dipticele sau rugăciunile de mijlocire pentru ca binefacerile lui Dumnezeu să se reverse asupra oamenilor. „Așa cum se spune în slujba Sfințirii mari a apei, se cere ca ea să devină plină de harul izbăvirii și de binecuvântarea Iordanului, izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtarea puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească pentru ca toți cei ce se vor stropi și o vor gusta să o aibă spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecare patimilor, sfințirea acestora și spre folosul de trebuință”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh ­Daniel. De asemenea, Preafericirea Sa a spus că o altă semnificație importantă a acestui mare praznic este aducerea aminte de botezul poporului român, început de Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat. Mărturii istorice despre sfințirea apei și folosirea ei în viața liturgică și a creștinilor sunt încă din secolul 3 d.Hr., iar săvârșirea Sfințirii mari a apei se face doar în Ajunul, şi în ziua praznicului Botezului Domnului. Agheasma Mare se ia până la Odovania acestui praznic, la 14 ianuarie, înainte de anafură.