Campania ASUR împotriva manualelor de religie este străină de spiritualitatea românească

În legătură cu afirmaţiile tendenţioase ale Asociaţiei Secular-Umaniste din România (ASUR), postate sub titlul "Manualele şcolare, instrument al îndoctrinării religioase" pe propriul site, în ziua de 10 septembrie 2012, Biroul de presă al Patriarhiei Române precizează:

ASUR, care îşi arogă în mod discutabil calitatea de reprezentant al societăţii civile, deformează în mod constant realitatea şi promovează intoleranţa faţă de religie prin reluarea obsesivă la începutul fiecărui an şcolar a atacurilor la adresa manualelor de religie. În acest sens, este de remarcat faptul că din catalogul celor 45 de manuale de religie, aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ASUR se referă constant numai la cele 18 manuale care aparţin cultului creştin-ortodox, prin scoaterea din context a unor enunţuri, la care sunt asociate concluzii tendenţioase. De menţionat faptul că ASUR este preocupată an de an de manualele de religie ortodoxă, nu de filmele şi producţiile media care promovează violenţa, degradarea umană şi agresiunea fizică şi psihică asupra copiilor.

Aşadar, este surprinzător că ASUR are totdeauna ca ţintă manualele ortodoxe, ca şi când aceasta nu ar avea la bază aceeaşi Biblie pe care o folosesc şi confesiunile creştine occidentale. În plus, campania ASUR împotriva manualelor de religie nu este una compatibilă cu spiritualitatea poporului român, ci reprezintă mai degrabă o atitudine de import care prinde rădăcini doar în sufletele celor marcaţi de propaganda atee din anii regimului comunist. Această atitudine arată că ASUR este subiectivă şi selectivă, potrivit unui program prestabilit, devenit aproape obsesiv.

Ceea ce ignoră ASUR este faptul că manualele de religie nu pot dezvolta o educaţie religioasă care evidenţiază numai libertatea omului, fără a accentua şi responsabilitatea acestuia în societate. De altfel, ideea de sancţionare a faptelor rele este comună tuturor societăţilor, inclusiv celor seculare, laicizate, în care faptele reprobabile sunt pedepsite de justiţie. Iar limbajul specific religios nu poate fi redus la o filozofie limitativă şi autosuficientă, lipsită de dimensiunea transcendentă a existenţei umane.

În acelaşi timp, trebuie menţionat faptul că cei mai mulţi dintre autorii manualelor de religie sunt ei înşişi părinţi care îşi iubesc copiii şi îi educă în spiritul dragostei faţă de Dumnezeu şi semeni, al libertăţii, dreptăţii şi responsabilităţii în societate. Biserica adaptează limbajul ei pedagogic la nivelul copiilor fără însă a trăda conţinutul Sfintei Scripturi şi fără a uita că scopul vieţii omului pe pământ este cunoaşterea binecuvântării lui Dumnezeu în lumea aceasta şi dobândirea vieţii eterne cereşti. De aceea, ora de religie are tocmai menirea de a nu închide orizontul uman în sfera biologicului terestru, trecător, ci de a promova libertatea sufletului pentru comuniunea de iubire eternă.

ASUR nu poate înţelege deplin limbajul religios întrucât viziunea reprezentanţilor ei despre viaţă este una lipsită de perspectiva vieţii dincolo de mormânt şi a iubirii divine care biruieşte păcatul şi moartea. Concluziile enunţate de ASUR la exemplele oferite din manualele de religie sunt elocvente în acest sens. Astfel, în manualul de religie, cultul ortodox, clasa a IV-a, Editura Sfântul Mina, 2008, pagina 19, se promovează, de fapt, o atitudine responsabilă a omului faţă de lume care este creaţia lui Dumnezeu. În acelaşi manual, prin menţionarea Tainei Sfântului Maslu, se subliniază ideea comuniunii în rugăciune ca semn al dragostei creştine şi al solidarităţii cu cel aflat în suferinţă, fără a exclude beneficiul tratamentului medical (pagina 9).

De asemenea, ASUR echivalează educaţia religioasă cu îndoctrinarea, pentru a o discredita şi înlocui cu ideologia umanismului ateu antireligios. Or, într-o lume caracterizată de o tot mai mare diversitate etnică şi religioasă, educaţia religioasă promovează cunoaşterea propriei identităţi, spre a fi apt pentru dialog cu alte culturi, credinţe şi convingeri religioase, pentru a convieţui şi coopera într-o societate pluralistă, după cum arată şi existenţa Consiliului Consultativ al Cultelor din România.

Prezenţa religiei în sistemul naţional de educaţie răspunde aşteptărilor copiilor şi ale părinţilor, potrivit cercetărilor realizate de specialişti în domeniul ştiinţelor educaţiei şi sociologiei, pe eşantioane reprezentative de elevi, părinţi şi diriginţi. Rezultatele cercetării naţionale Educaţia moral-religioasă în sistemul de educaţie din România, realizată în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, în anul 2008, pe un eşantion reprezentativ de 2.436 de elevi cu vârsta cuprinsă între 14 şi 19 ani, reflectă înţelegerea credinţei drept valoare fundamentală în viaţa proprie pentru 85,7% dintre aceştia. Rolul religiei la vârstele mici este recunoscut şi susţinut la nivel internaţional de teoreticienii şi practicienii din domeniul educaţiei, care evidenţiază importanţa educaţiei religioase în formarea propriei identităţi a elevilor, ca premisă pentru formarea unei personalităţi armonioase, aspectele legate de credinţe şi convingeri fiind un element important al respectivului demers.

De fapt, problema ASUR nu este atât calitatea manualelor de religie, ci prezenţa orei de religie în şcoli şi poate (…) chiar prezenţa lui Dumnezeu în viaţa oamenilor! (Biroul de presă al Patriarhiei Române)