Colocviu naţional la Mănăstirea Tismana

Numeroşi profesori universitari, clerici, cercetători, actori, oameni de cultură s-au adunat la Mănăstirea Tismana pentru a evoca personalitatea şi moştenirea scrisă a părintelui Ghelasie Gheorghe, nevoitor în lavra Mănăstirii Frăsinei. 

 

Ajuns la cea de-a V-a ediţie, evenimentul s-a înrădăcinat puternic într-o tradiţie academică, adunând laolaltă evocări, studii şi mărturisiri, multe dintre ele aşezate în valoroase volume colective. Anul acesta, organizatorii au ales ca loc de desfăşurare a lucrărilor spaţiul sacru al Tismanei, patria Sfântului Nicodim şi fără îndoială centrul de greutate al monahismului oltenesc. În acest context, pe parcursul a trei zile de meditaţie şi analiză duhovnicească, ucenicii părintelui Ghelasie Gheorghe încearcă să aducă în cotidianul existenţei proprii învăţăturile şi sfaturile lăsate de cuviosul ieromonah.

 

Deschiderea oficială a avut loc vineri seara, prin cuvântul de binecuvântare rostit de IPS Părinte Mitropolit Irineu. Astăzi, invitaţii vor susţine, rând pe rând, prelegeri şi vor audia fragmente din creaţia literară şi poetică a părintelui Ghelasie Gheorghe. Evenimentul va lua sfârşit mâine, în Duminica Sfintei Maria Egipteanca, prin participarea la slujba Sfintei Liturghii, oficiată la altarul Mănăstirii Tismana.

Conf. univ. dr. Liviu Vlad Bogdan, cadru didactic la Academia de Studii Economice din Bucureşti şi organizator principal, a adus câteva precizări cu privire la scopul şi motivaţia acestui eveniment: „Părintele Ghelasie Gheorghe de la Mănăstirea Frăsinei ne-a înfăţişat legătura firească dintre cult şi cultură, fiind un exemplu viu de dialog între religie şi cultură, între roadele şi darurile isihiei şi frământările şi căutările cetăţii. Părintele Ghelasie este un model spiritual, un om cu vocaţia întâlnirilor ziditoare pentru mulţi dintre cei aflaţi în căutarea sensului. Este mai mult un vas al sfinţeniei dumnezeieşti, pe care s-a străduit s-o primească şi s-o reverse peste lumea încercată de multe nevoi. Cultura are nevoie să redescopere taina, să-şi regăsească filiaţia sa în Duh, pentru a-şi împlini menirea de a cultiva nu doar mintea, ci şi inima omului, şi a rodi astfel însutit în ogorul cel bun al sufletului. Regăsirea echilibrului şi a dreptei cumpăniri, a moderaţiei şi delicateţii sufleteşti, către care îndemna adesea părintele, constituie o necesitate a timpului nostru şi calea spre întâlnirea cu celălalt. Încet, încet, Cuviosul Ghelasie, iconarul iubirii dumnezeieşti, adună în jurul său personalităţi tot mai remarcabile şi tot mai numeroase, personalităţi ce se constituie într-o comunitate care, aflată în inima cetăţii, caută şi liniştea de dincolo de ea. Cu ocazia acestui colocviu se află alături de noi monahi care s-au împărtăşit de chipul şi cuvintele Avvei Ghelasie. Au venit aici ca prin cuvânt să treacă prezenţa părintelui din sufletele lor în sufletele noastre. Ca prin cuvânt să zugrăvească în inima noastră un chip. Iar chipul să devină lucrător în noi. Şi să urcăm astfel spre asemănare. Aducem mulţumiri speciale tuturor conferenţiarilor care au răspuns invitaţiei noastre. Salutăm cu bucurie prezenţa unor personalităţi care onorează prin dezbatere publică acest eveniment“. 

 

Părintele Ghelasie Gheorghe s-a născut la data de 18 martie 1944, în comuna Sălătrucel Loviştea, judeţul Vâlcea, primind la botez numele de Gheorghe Teodor. Era fiul preotului Gheorghe I. Popescu şi al presbiterei Marcela Popescu. De mic s-a apropiat de Biserică, ajungând să petreacă ceasuri întregi alături de părintele său la sfintele slujbe. A absolvit mai întâi şcoala primară în sat, apoi şcoala medie în Râmnicu Vâlcea, iar între anii 1962 şi 1964 a absolvit cursurile unei şcoli tehnico-sanitare din oraşul Cluj, cu gândul de a urma Facultatea de Medicină după terminarea ei. Dumnezeu i-a purtat paşii spre Mănăstirea Frăsinei, unde s-a închinoviat în anul 1973. A fost hirotonit preot, remarcându-se ca un bun duhovnic şi liturghisitor. Dumnezeu l-a chemat la ceruri în ziua de 2 iuie 2003, lăsând în urmă numeroşi ucenici, dar şi o bogată operă scrisă. (Diac. Ioniţă Apostolache)