Comunicatul final al Simpozionului „Dialogul dintre teologie şi filosofie“

Patriarhia Română şi Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional au organizat, în perioada 14-15 mai 2009, a III-a ediţie a Simpozionul „Dialogul dintre teologie şi filosofie“, cu tema: „Semnificaţia universului şi valoarea vieţii umane - abordarea teologică, filosofică şi ştiinţifică actuală“. La această manifestare au participat 60 de invitaţi, reprezentanţi ai universităţilor din Iaşi, Bucureşti şi Cluj.

În cadrul simpozionului au fost prezentate o serie de comunicări circumscrise domeniului ştiinţelor naturii, ştiinţelor socio-umane şi teologiei, cu următoarele teme: raţionalitatea lumii şi raţiunea omului, ordinea în univers şi degradarea biosferei, viaţa spirituală şi dezvoltarea durabilă a comunităţilor, semnificaţia unor teorii ştiinţifice privind unitatea lumii. De asemenea, au fost abordate şi subiecte precum problematica incestului din perspectivă socio-juridică, reprezentări sociale ale femeii şi simbolistica creştină, persoana umană din perspectiva teologiei şi a medicinei, dezvoltarea caracterului şi virtuţile creştine, ethosul creştin şi realitatea contemporană.

Dialogul s-a dovedit util, întrucât a evidenţiat complementaritatea registrelor cunoaşterii omeneşti cu privire la sensul universului şi al vieţii omului. Mai multe perspective înseamnă mai multe înţelesuri ce fac posibilă conturarea unei imagini integratoare asupra lumii.

Participanţii au constatat că un dialog onest presupune delimitarea domeniilor, precizarea terminologiei aferente şi asumarea competenţelor şi vocaţiilor specifice.

Cu privire la raporturile dintre om şi univers, s-au subliniat următoarele:

a. Societatea umană a evoluat pe seama degradării substanţelor de entropie joasă înmagazinate în rezervele naturale, rezultând substanţe de entropie ridicată. Epuizarea rezervelor naturale, dar şi poluarea vor conduce omenirea într-un punct de bifurcaţie.

b. Calea urmată depinde în egală măsură de oamenii de ştiinţă, de factorii de decizie dar şi de atitudinea responsabilă a fiecăruia dintre noi. În acest sens, contribuţia Tradiţiei patristice este importantă, deoarece accentuează valoarea spirituală a creaţiei şi a persoanei umane.

c. Pentru păstrarea sănătăţii sociale a persoanei umane şi a comunităţilor, este deosebit de importantă considerarea şi aplicarea normelor şi valorilor specifice vieţii religioase. Înţelesurile filosofice, antropologice, istorice şi creştine pot pune la dispoziţia cercetătorilor modele de analiză şi înţelegere privind problematica diferitelor categorii sociale în contextul românesc contemporan. Vindecarea persoanei şi a comunităţilor este condiţionată de o abordare comună a ştiinţelor, filosofiei şi teologiei, concretizată în politici sociale.

Evidenţiindu-se, pe de o parte, reciprocitatea dinamică dintre raţionalitatea lumii şi raţiunea umană, iar pe de altă parte necesitatea valorificării tainei persoanei în cadrul relaţiei dintre Dumnezeu-om-lume, au fost precizate aspecte prin care se poate dezvolta un dialog între teologie, filosofie şi ştiinţă.

Pentru anul 2010, s-a stabilit ca tematică a simpozionului: „Realitatea şi semnificaţia spaţiului - abordare teologică, filosofică şi ştiinţifică.“