Consfătuirea profesorilor de religie, la Centrul eparhial din Iași

Sala „Iustin Moisescu” din cadrul Ansamblului Mitropolitan Iași a găzduit vineri, 27 septembrie, consfătuirea anuală a profesorilor de religie din județul Iași. Delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan la această întâlnire a fost Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

În deschiderea evenimentului, prof. dr. Denisia Elena Mănoiu, inspector de religie, a subliniat importanța întâlnirii, punând accent pe preocuparea pentru sănătatea și viața umană, care sunt considerate daruri de la Dumnezeu. Ea a evidențiat faptul că Biserica își manifestă constant grija și responsabilitatea față de aceste daruri, iar dedicarea Anului 2024 unei atenții sporite pentru cei bolnavi și afectați de dependențe (adicții, patimi) a avut un impact semnificativ în activitățile desfășurate de profesorii de religie.

În continuare, inspectorul școlar general al județului Iași, prof. dr. Luciana Antoci, a subliniat impor­tanța profesorului de religie în contextul provocărilor contemporane ale societății. Ea a evidențiat faptul că profesorul de religie nu doar că trebuie să predea conținuturi academice, ci și să își adapteze rolul la dimensiunea socială actuală, unde provocările și încercările sunt diverse. 

Prof. dr. Vasile Timiș, inspectorul școlar general de religie în cadrul Ministerului Educației, a evidențiat responsabilitatea profesorului de religie în gestionarea succesului pe care ora de religie a avut-o în România, de la introducerea sa în anii ‘90 până în prezent. Acesta a subliniat că, de-a lungul timpului, s-a format o legătură strânsă între misiunea Bisericii și cea a Școlii, într-un context educațional modern. Deși misiunea primordială a Bisericii este pregătirea spirituală a omului pentru Împărăția cerurilor, ea contribuie și la pregătirea pentru o viață echilibrată, plină de sens în această lume.

Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Nichifor Botoșăneanul a comparat lucrarea profesorului de religie cu cea a unui semănător care știe unde să arunce sămânța, evi­dențiind responsabilitatea și discernământul necesar în această misiune. El a încurajat profesorii să aibă curajul de a aduce cuvântul și calea lui Dumnezeu în inimile copiilor, chiar și în acele locuri unde porțile par închise, iar sufletele sunt copleșite de dificultăți. Această lucrare educațională și spirituală necesită perseverență și credință, semănătorul având încredere că, deși nu întotdeauna se vor vedea imediat roadele, sămânța va încolți atunci când timpul este potrivit.