Constituirea noilor comitete parohiale şi organizarea lor

După ce Adunarea parohială electorală din fiecare parohie şi-a ales (duminică, 12 sau 19 ianuarie) cele două or­ga­nisme executive, Consiliul parohial şi Comitetul parohial, pentru un mandat de patru ani, în duminicile imediat următoare, fiecare preot paroh trebuie să întrunească aceste două organisme în şedinţe de constituire, mai întâi Consiliul parohial (19 sau 26 ianuarie), apoi Comitetul parohial (26 ianuarie sau 2 februarie). Cu şedinţa de constituire a Comitetului parohial, în care este ales biroul de conducere şi sunt desemnaţi coordonatorii serviciilor, se încheie etapa de la nivel parohial a alegerilor programate pentru prima jumătate a anului 2014 în Patriarhia Română.

Comitetul parohial, cel de-al doilea organism executiv de la nivelul parohiei, este subordonat Consiliului parohial. La fel ca şi în cazul Consiliului parohial, „membrii Comitetului parohial sunt aleşi de Adunarea parohială dintre membrii ei. Comitetul parohial are un număr dublu de membri faţă de cel al Consiliului parohial“ (art. 66 al. 1 din Statut). Deşi Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române nu specifică, Regulamentul pentru alegerea, funcţionarea şi dizolvarea organelor deliberative şi executive în parohiile, protopopiatele şi e­par­hiile din Patriarhia Româ­nă este cel care lămureşte faptul că numărul membrilor Comite­tu­lui pa­rohial se raportează, prin dublare, la numărul membrilor aleşi ai Consiliului parohial, fără a-i lua în calcul şi pe membrii de drept ai Consiliului (sluji­to­rii activi, preoţi şi diaconi, şi primul cântăreţ); prin urmare, Co­mitetul parohial va avea un nu­­măr de 14, 18 sau 24 de membri aleşi (art. 22 al. 2 din Regu­la­ment). Membrilor aleşi li se adaugă preotul paroh, ca pre­şedin­te de drept; de altfel, preotul paroh este preşedintele de drept al tuturor organismelor pa­rohiale.

În acest an electoral, la opt zile după ce s-a constituit Con­si­liul parohial, tot în zi de dumi­nică (fie 26.01, fie 2.02, potrivit calendarului stabilit de Sfântul Sinod), preotul paroh întruneşte şi Comitetul parohial în şedinţa de constituire (art. 25 din Regu­lament). Spre deosebire de consi­lierii parohiali, membrii Co­mitetului parohial nu au de depus nici un jurământ. Deşi nici Statutul, nici Regulamentul nu prevăd, această primă şe­dinţă a comitetului, la început de mandat, convocată într-o zi de duminică, ar trebui să se des­făşoare tot în biserică, la fel ca şi şedinţa de constituire a Con­si­liului parohial. 

În şedinţa de constituire va fi desemnat biroul de conducere al Comitetului parohial. Din biroul de conducere, care are menirea de a-l sprijini pe preotul paroh, fac parte: un coordonator de programe (sau coordonator general al comitetului), un secretar şi un casier (art. 66 al. 3 din Statut). Desemnarea unui casier este absolut necesară în cazul în care Co­mitetul parohial are prevede­ri şi evidenţă gestionară proprie în cadrul bugetului parohial. În acest caz, va fi absolut necesară şi desemnarea, de către Con­si­liul parohial, a doi cenzori, „pentru controlul financiar al Co­mi­tetului parohial“ (art. 61 al. 1 lit. e; 66 al. 4 din Statut).

Tot în şedinţa de constituire ar trebui desemnaţi şi coordonatori pentru fiecare dintre cele cinci servicii ale comitetului: social, misionar, cultural, pentru tineret şi administrativ-gospo­dăresc (art. 67 din Statut); apoi, ca în cazul oricărui organism în cadrul căruia sunt constituite comisii sau servicii, membrii aleşi ai Comitetului parohial vor fi repartizaţi, în funcţie de specializare, înclinaţii şi afinităţi, pe cele cinci servicii.

De reţinut este faptul că în Statutul B.O.R., atunci când se prezintă alcătuirea Comitetului parohial, se enunţă şi „principiul voluntariatului“ (art. 66 al. 2). Cu alte cuvinte, nu există nici un impediment ca alte „persoane majore ale comunităţii parohiale“ să fie solicitate a se ală­tura celor 14, 18 sau 24 de membri aleşi ai Comitetului pa­rohial; mai cu seamă în cadrul serviciilor. Eficienţa serviciilor comitetului ar fi, cu siguranţă, sporită prin adăugarea unor volun­tari specialişti sau înclinaţi către diferite domenii. În acest sens, în serviciul social ar trebui cooptaţi enoriaşii care lucrează în domeniul asistenţei sociale, precum şi cadrele medicale; în serviciile cultural şi pentru tineret, cadrele didactice şi în ge­neral persoanele care-şi des­fă­şoară activitatea în sfera culturii, ştiinţei şi educaţiei; în serviciul misionar, enoriaşii cu vocaţie pentru pelerinaje, procesiuni şi pentru mărturisirea credinţei ortodoxe, prin faptă şi cuvânt; iar în serviciul administrativ-gospodăresc, cum o arată clar denumirea, enoriaşii cu cel mai dezvoltat simţ gospodăresc: care ştiu să construiască, să repare, să înfrumuseţeze şi să păstreze bunurile bisericeşti, cu conştiinţa că cele mai multe dintre acestea nu sunt bunuri obiş­nuite, ci bunuri sacre, menite să ne ajute să ne desprindem de prea multele griji ale vieţii de zi cu zi şi să privim, păşind cu în­cre­dere, spre Împărăţia lui Dum­nezeu.