Cooperarea dintre Familie, Şcoală şi Biserică în actul educaţional

Educaţia este forma cea mai înaltă în lucrarea de modelare şi formare a caracterului şi personalităţii copiilor şi tinerilor. Din acest motiv educaţia ar trebui să fie prioritatea fundamentală a oricărei societăţi care doreşte progresul spiritual şi bunăstarea materială a poporului.

În contextul rezultatelor deosebit de slabe înregistrate la examenul de bacalaureat din ultimii doi ani, cu o medie de promovabilitate de sub 50%, este necesară o analiză sinceră şi lucidă a sistemului de învăţământ din ţara noastră. Cauzele eşecului din şcoala românească sunt multiple, iar unele dintre acestea au fost şi vor mai fi analizate de specialiştii din diverse instituţii abilitate, în special inconsecvenţa şi instabilitatea sistemului educaţional. La acestea se mai adaugă şi criza spirituală şi morală din societatea românească.

Lipsa de valori perene, de repere credibile şi de motivaţii solide din societatea şi şcoala românească a atins cote alarmante. Se pare că acumularea de valori intelectuale este tot mai mult înlocuită cu acumularea de bunuri materiale, încât astăzi nu mai valorează mult o cultură aleasă, ci doar o avere frumoasă. Iar dictonul "cine are carte are parte" nu mai este valabil, deoarece oamenii bine pregătiţi sunt prea puţin plătiţi. Prin urmare, acum "cine are carte pleacă departe", adică în străinătate.

Pentru a opri această degradare spirituală şi socială sunt imperativ necesare măsuri legislative şi sociale, dar şi o înnoire spirituală a mentalităţii şi o cultură a valorilor morale, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel când zice: "să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit" (Romani 12, 2).

În acest context, dorim ca la începutul unui nou an şcolar să adresăm câteva îndemnuri care ţin de misiunea Bisericii în promovarea spiritualităţii creştine în actul educaţional, ştiut fiind că educaţia religioasă în familie şi în şcoală presupune cooperarea Bisericii cu aceste două instituţii majore ale poporului nostru. Întrucât în societatea de azi actul educaţional este tot mai mult afectat de secularism sau indiferenţă spirituală, superficialitate şi lipsă de motivaţie sau de entuziasm pentru cunoaştere, este necesar ca, şi prin intermediul educaţiei religioase, elevii să fie îndemnaţi să urmeze pilda multor personalităţi româneşti care prin cultura, erudiţia şi profesionalismul lor au devenit renumiţi în ţară şi în străinătate, deşi proveneau adesea din familii modeste.

Deoarece predarea religiei în şcoală este un act misionar creştin, cu profunde conotaţii educaţionale şi spirituale, educaţia religioasă trebuie să promoveze cultivarea talentelor şi a valorilor intelectuale, respectul faţă de părinţi, profesori şi colegi, precum şi iubirea de ţară şi de neam.

Biserica, alături de Familie şi de Şcoală, trebuie să fie activă şi creatoare în educaţia copiilor şi a tinerilor. Prin urmare, îndemnăm pe toţi slujitorii Bisericii să promoveze o intensă cooperare cu familiile şi şcolile din parohii în actul educaţional, sub semnul unei responsabilităţi comune sporite pentru binele ţării noastre. Având în vedere caracterul dinamic, uşor modelabil, al copiilor şi tinerilor, eforturile comune trebuie concentrate spre o educaţie bazată pe valorile creştine şi democratice europene: credinţă şi cultură, speranţă şi iubire, libertate şi responsabilitate, egalitate în faţa legii şi solidaritate în faţa suferinţei.

Anevoioasa tranziţie românească, de la un regim totalitar monolitic la unul democratic şi pluralist, a făcut şi face numeroase victime în societatea noastră. Dintre acestea, cei mai vulnerabili sunt astăzi copiii şi tinerii. Abandonul şcolar, destrămarea familiilor, sărăcia, şomajul, plecarea părinţilor la muncă în străinătate, delincvenţa şi violenţa juvenilă, nesiguranţa zilei, incertitudinea viitorului se constituie în tot atâtea cauze ale crizei educaţiei în şcoală şi în familie. Biserica a semnalat adesea aceste provocări şi face eforturi sporite pentru a răspunde lor atât prin orele de religie, cât şi prin diferite programe adresate copiilor şi tinerilor, ca de pildă: "Hristos împărtăşit copiilor"; "Alege şcoala!"; "Copilul învaţă iubirea lui Hristos", care se desfăşoară prin intermediul parohiilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Rezultatele sunt îmbucurătoare, dar nevoile prezente şi viitoare sunt imense.

Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca la începutul noului an şcolar (2012-2013) să binecuvânteze pe elevi, profesori, preoţi şi părinţi, dar şi pe toţi cei care, într-un fel sau altul, sunt angajaţi cu multă dăruire în actul educaţional şi de formare spirituală!

Tuturor vă dorim sănătate, pace şi bucurie, precum şi mult ajutor de la Dumnezeu în lucrarea dumneavoastră nobilă şi de valoare inestimabilă pentru prezentul şi viitorul poporului român!

Cu deosebită preţuire şi părintească binecuvântare,

† Daniel

Patriarhul României

Mesaj de binecuvântare adresat elevilor, părinţilor şi profesorilor, cu ocazia începerii anului şcolar 2012-2013, 17 septembrie 2012.