Cuvântarea Preafericirii Sale, Preafericitul Părinte Teodoros al II-lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi a Întregii Africi, în cadrul Şedinţei Solemne a Sfântului Sinod

Preafericirea Voastră,

Preafericite Părinte Daniel,

Patriarh al României,

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,

membri ai Sfântului Sinod,

bucuraţi-vă pururea în Domnul !

Cu multă bucurie şi emoţie, vă întâlnim astăzi, în cadrul acestei şedinţe solemne a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi în cinstitele persoane ale Înaltpreasfinţiilor şi Preasfinţiilor Voastre întâlnim, în cuget, pe toţi ierarhii Bisericii lui Hristos, cu care ne dăm sărutarea păcii şi a dragostei în Iisus Hristos.

Am venit în mijlocul dumneavoastră, împreună cu însoţitorii noştri, din străvechea Biserică întemeiată de Sfântul Apostol Marcu, să Vă aducem binecuvântarea Evanghelistului, a sfinţilor asceţi, a monahilor care şi-au sfinţit viaţa şi a marilor părinţi şi teologi ai vestitei Cetăţi a Alexandriei.

Am venit să ne întâlnim cu persoane respectate şi iubite, de care ne leagă aceeaşi credinţă, acelaşi "Sfânt Potir", aceeaşi nădejde de mântuire şi, mai ales, aceeaşi Persoană unică a Domnului nostru Iisus Hristos, Care a pătimit, S-a răstignit, a fost îngropat şi a înviat, pentru noi şi a noastră mântuire.

În data de 9 octombrie 2011, s-au împlinit 7 ani de când, din mila lui Dumnezeu, Smerenia Noastră a primit răspunderea arhipăstoririi Străvechii Biserici a Alexandriei. Şapte ani de strădanii deosebite, de luptă şi trudă, dar şi de binecuvântări revărsate asupra noastră de Multmilostivul Dumnezeu, Care lucrează şi se descoperă în chip tainic inimilor curate şi bune ale africanilor, dornici ca Adevărul şi Lumina cea neapusă să strălucească în viaţa lor.

Şapte ani de călătorii misionare pe imensul continent african, continentul viitorului. Am făcut aceste călătorii pentru ca fraţii noştri să se formeze spiritual şi să simtă alinare în faţa numeroaselor probleme de viaţă, cu care se confruntă. Responsabilitatea noastră este mare. Aceasta, deoarece purtăm pe umeri comoara covârşitoare a moştenirii apostolice şi patristice a Luminătorului Străvechii noastre Biserici, Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu, şi a urmaşilor săi, mari personalităţi ale Bisericii.

Suntem chemaţi să propovăduim pe Hristos Cel răstignit şi înviat unei lumii foarte variate şi foarte complexe, alcătuită din atâtea seminţii, fără să contestăm tradiţiile, particularităţile şi limbile lor.

Totodată, suntem chemaţi să păstorim miile de fraţi ortodocşi care trăiesc în Africa, dar sunt originari din alte părţi. Comunităţi de greci, ruşi, români, sârbi şi altele înfloresc şi îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul aflat în jurisdicţia spirituală a Tronului nostru Patriarhal. Ne bucurăm în mod deosebit pentru realizările şi progresul fiilor noştri duhovniceşti, fără excepţie, pe care îi păstorim cu toată grija părintească şi le respectăm specificul lor etnic. De aceea, şi preoţii trimişi de Patriarhiile din ţările lor de origine, cu încuviinţarea şi binecuvântarea noastră, îşi îndeplinesc îndatoririle pastoral-misionare şi liturgice sub omoforul ierarhului locului, dependent canonic de Patriarhia Alexandriei, folosind limba lor maternă, conform propriilor tradiţii liturgice.

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,

Ne aflăm aici lângă Preafericirea Voastră, în urma invitaţiei pe care ne-aţi adresat-o cu multă dragoste frăţească, ca să participăm la manifestările liturgice şi duhovniceşti, prilejuite de sfânta pomenire a Cuviosului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, a cărui binecuvântare am primit-o cu toţii. În felul acesta, urmăm unui vechi obicei al Bisericii pentru întărirea comuniunii dintre Noi şi pentru reînsufleţirea spirituală a relaţiilor frăţeşti seculare dintre Patriarhia Noastră şi Biserica Ortodoxă Română.

După cum spuneam şi ieri, la împreuna-liturghisire patriarhală, relaţiile de cooperare şi reciprocitate dintre Bisericile Noastre datează încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea, fiind temeluite de doi Sfinţi Patriarhi ai Alexandriei, Meletie Pigas şi Chiril Lukaris. De atunci, legăturile dintre noi s-au călit tot mai mult, generând sprijin reciproc în momente critice de răscruce din istoria Bisericilor Noastre.

Nemăsurata milă a lui Dumnezeu a pus pe umerii noştri, arhiereii celor două Biserici, responsabilitatea de a continua să înaintăm împreună, pe calea unităţii, în duhul iubirii frăţeşti, făcându-ne răspunzători înaintea judecăţii istoriei bisericeşti. Este datoria noastră comună să păstrăm, să apărăm şi să transmitem mai departe generaţiilor următoare comoara moştenirii sfinte, pe care şi noi am primit-o de la înaintaşii noştri, moştenirea pe care Sfinţii Părinţi ai Bisericii au consfinţit-o odinioară, fără să o altereze. Ei ne-au încredinţat-o prin sfintele canoane, prin scrierile şi tradiţiile sfinte, prin cuvintele, proorociile şi poruncile lui Dumnezeu, care nu pot fi schimbate. Toţi cunoaştem foarte bine că suntem păstrători, păzitori şi apărători ai acestei imense bogăţii spirituale. Nimic nu adăugăm şi nimic nu lăsăm la o parte, aşa cum rostim în mărturisirea credinţei arhiereşti, respectându-ne şi cinstindu-ne pe noi înşine şi unii pe alţii.

Pe baza acestor premize ne întâlnim astăzi în cadrul acestei şedinţe solemne a Sfântului Sinod, prin care dăm expresie încă o dată, în mod hotărât, sistemului sinodal de conducere al Bisericii Ortodoxe Răsăritene, în cadrul jurisdicţiilor canonice ale Bisericilor Autocefale locale. Pe de o parte, ne obligăm să respectăm la modul absolut hotarele geografice ale acestor jurisdicţii, iar pe de altă parte, suntem datori să luăm parte, în spiritul dragostei frăţeşti, la strădaniile pastoral-duhovniceşti ale Bisericilor surori.

Bucurându-ne, aşadar, de adierea de vânt lin care se simte bătând în aceste momente, Vă îmbrăţişăm cu sfântă sărutare frăţească pe fiecare ierarh în parte. Pururea sunteţi împreună cu noi în fiecare rugăciune smerită pe care o înălţăm "pentru sfintele lui Dumnezeu Biserici...". Dar sunteţi alături de noi şi în orice împrejurare dificilă prin care trecem în Orientul Mijlociu şi în Africa de Nord, atât de greu încercate. Sunteţi alături de noi, fie că ne aflăm în pădurile tropicale inaccesibile, fie sub soarele dogoritor al savanei africane, fie în arşiţa insuportabilă a pustiului. Rugăciunile Preafericirii Voastre, ale Înaltpreasfinţiilor şi Preasfinţiilor Voastre ne însoţesc în chip tainic, oriunde ne-am afla şi ne dau putere să ne continuăm drumul şi să ducem mai departe smerita noastră apostolie. Misiunea noastră nu este alta decât aceea de a semăna, cu timp şi fără timp, sămânţa Cuvântului Sfintei Evanghelii în Africa, împreună cu misionarii de astăzi, arhierei, preoţi, diaconi şi monahi, precum şi cu ceilalţi ostenitori ai Tronului nostru Apostolic şi Patriarhal.

Vă rugăm să înălţaţi rugăciuni pentru biruinţă în lupta grea ce ne este pusă înainte, după cum şi noi ne rugăm fierbinte pentru bunastatornicie a Sfintei Biserici a lui Dumnezeu din România, care drept învaţă cuvântul adevărului Său.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu noi cu toţi. Amin.