„Dacă nu vei fi sută la sută om al postului, al ascezei, al rugăciunii, nu poţi fi dedicat iubirii aproapelui“

La Centrul cultural-pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul“  din Durău au debutat duminică seară conferinţele pastoral-misionare de primăvară din Arhiepiscopia Iaşilor. Acestea sunt prezidate de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi au ca temă „Parohia  - adunare euharistică şi spital duhovnicesc“.

În prima serie din cele şase programate au participat familii de preoţi din protopopiatele Ceahlău şi Paşcani. În cursul dimineţii de luni a fost oficiată Sfânta Liturghie, apoi a urmat o sesiune în plen, în cadrul căreia a conferenţiat părintele Filotheos Faros din Grecia, care şi-a exprimat punctul său de vedere în ceea ce priveşte viaţa de parohie: „De obicei, dorim ca parohia să fie o grupare de oameni neprihăniţi care vorbesc de cele duhovniceşti şi se înalţă cu mintea spre cele cereşti, uitând că în om întunericul se luptă cu lumina. Nu trebuie să ne forţăm să devenim smeriţi, ci devenim smeriţi atunci când cunoaştem neputinţele noastre personale, intrând în comuniune cu ceilalţi. Omul duhovnicesc, după cum ştim, îi vede pe toţi ceilalţi oameni ca fiind duhovniceşti şi sfinţi. Ştiţi ce înseamnă acest lucru? Întâlnim şi vedem adesea lucruri şi fapte ruşinoase săvârşite de cei din apropierea noastră şi începem să judecăm, fără a ne întreba de ce au ajuns în acea stare şi ce anume i-a determinat să se comporte aşa. Dacă îţi vei pune aceste întrebări, nu numai că nu vei mai avea dispoziţia să-l înlături de la tine, dar vei şi suferi împreună cu el, înţelegând că un om pătimaş este într-un chin cu propria fiinţă şi propriul suflet. Aşa văd eu funcţionarea Bisericii lui Hristos şi aşa este firesc să se comporte preotul faţă de credincioşii din parohia sa şi din celelalte parohii“.

A urmat apoi un cuvânt al Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, care a vorbit despre două aspecte pe care preoţii ar trebui să le aibă în vedere - viaţa duhovnicească şi slujirea aproapelui: „Noi discutăm despre parohie ca sinaxă euharistică, dar trebuie să vedem parohia şi ca spital. Aceste două aspecte ale parohiei se completează, după chipul Mântuitorului Hristos, care este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Viaţa mea, a arhiereului, a preotului, a creştinului, trebuie să aibă cele două laturi: cea dumnezeiască şi cea omenească. Celor duhovniceşti - postul, rugăciunea, euharistia, asceza, metaniile - li se adaugă cele omeneşti - relaţia cu aproapele. Dacă nu există un echilibru între cele două, urmările pot fi dezastruoase pentru viaţa duhovnicească. La una din conferinţele din anii trecuţi, am primit o întrebare de la un preot, anume cât la sută să fie al preotesei şi cât la sută al parohiei. Răspunsul, unul paradoxal, a venit tot de la unul dintre participanţi: preotul trebuie să fie sută la sută al preotesei şi sută la sută al parohiei. Dacă un preot nu este sută la sută al preotesei, nu va fi sută la sută nici al parohiei şi invers. La fel, cred că dacă nu vei fi sută la sută om al postului, al ascezei, al rugăciunii, nu poţi fi dedicat iubirii aproapelui, iar dacă nu îl vei iubi deplin, sută la sută, pe aproapele, nu vei avea nici viaţă de rugăciune“.

Prima serie a conferinţelor preoţeşti din Arhiepiscopia Iaşilor s-a încheiat ieri. În perioada 10-12 mai va urma o nouă serie.