Darurile se înmulţesc prin binecuvântare

„Când dăruieşti altora cu iubire milostivă şi cu smerenie hrană, haine sau bani, deşi se goleşte parţial cămara noastră, totuşi se umple inima noastră de bucuria duhovnicească a harului lui Dumnezeu Cel milostiv”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, duminică, 30 iulie, în cuvântul de învăţătură. Preafericirea Sa a participat la Sfânta Liturghie, săvârşită în Paraclisul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală.

Evanghelia Duminicii a 8-a după Rusalii relatează minunea înmulţirii a 5 pâini şi 2 peşti de către Mântuitorul Iisus Hristos pentru 5.000 de bărbaţi, afară de femei şi copii.

Această faptă minunată a fost săvârşită după ce, mai întâi, Domnul Hristos le-a predicat mulţimilor de oameni cuvântul lui Dumnezeu şi a săvârşit vindecări. Hrănirea duhovnicească a sufletului mai întâi şi apoi a trupului este esenţială, întrucât din sufletul sfinţit se transmit şi trupului binecuvântarea şi sfinţenia lui Dumnezeu. Astfel, trupul muritor se pregăteşte tainic pentru învierea cea de obşte, a explicat Patriarhul României în cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii.

Hrănirea celor 5.000 de bărbaţi, afară de femei şi copii, cu doar 5 pâini şi 2 peşti, a mai spus Părintele Patriarh Daniel, arată că orice dar, oricât de mic, pe care omul îl aduce la Hristos sau la Biserica Sa devine o bucurie mare pentru mulţi oameni, deoarece acest dar este binecuvântat de Domnul Hristos. De aceea, urmând exemplul ucenicilor Mântuitorului de a dărui hrană oamenilor săraci, Biserica a dezvoltat filantropia socială deodată cu Liturghia Euharistică, la care creştinii aduceau, dimpreună cu darurile pentru Sfânta Liturghie, haine şi alimente pentru cei săraci şi bolnavi.

„Din această Evanghelie învăţăm că darul pe care îl aducem la biserică devine bucurie pentru toţi oamenii care se hrănesc din darurile lui Dumnezeu. Rostul acestui mic dar de recunoştinţă sau de mulţumire adus la biserică este să ne înveţe cât de mult contează darul vieţii şi mulţimea darurilor pe care Dumnezeu ni le oferă. Când recolta este bogată, când roadele pământului devin îmbelşugate, Evanghelia ne îndeamnă să trăim în prezenţa binecuvântării lui Hristos, căutându-L pe El, hrănindu-ne spiritual sau duhovniceşte cu lumina cuvintelor din Evanghelia Sa, deoarece cuvintele Sale sunt duh şi viaţă. Prin urmare, cuvântul lui Dumnezeu binevestit oamenilor nu este simplă informaţie, ci este relaţie sau legătură vie a omului cu Dumnezeu. De aceea cuvântul Evangheliei este dătător de viaţă, lumină, bucurie, pace, adică este o pregustare a dreptăţii, păcii şi a bucuriei în Duhul Sfânt din Împărăţia lui Dumnezeu”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Cele 5 pâini şi 2 peşti simbolizează pâinile sau prescurile aduse pentru Proscomidie, dar şi pâinile pe care preotul le binecuvântează la Litie, împreună cu grâul şi untdelemnul, ca astfel toate darurile să fie binecuvântate şi înmulţite de Dumnezeu. „Dumnezeu nu înmulţeşte darurile ca noi să le acumulăm în rezerve mari, ca pe o falsă siguranţă a noastră bazată pe lucruri materiale, ci adevărata minune se săvârşeşte pentru a fi cultivată comuniunea de iubire între Dumnezeu şi oameni, precum şi dărnicia oamenilor întreolaltă. «Dăruind, vei dobândi», spunea foarte frumos părintele Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea Rohia. Când dăruieşti altora cu iubire milostivă şi cu smerenie hrană, haine sau bani, deşi se goleşte parţial cămara sau punga noastră, totuşi se umple inima noastră de bucuria duhovnicească a harului lui Dumnezeu Cel milostiv. Astfel, prin dărnicie ajungem la asemănarea cu Dumnezeu Cel milostiv şi darnic”, a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Într-un înţeles duhovnicesc mai profund, înmulţirea pâinilor a fost o prefigurare a Sfintei Euharistii, prin care Trupul şi Sângele Domnului Hristos Se dăruiesc neîncetat şi deplin fiecărui credincios. De asemenea, a mai evidenţiat Preafericirea Sa, darurile binecuvântate de Dumnezeu, precum cele de pâine şi peşte, ale căror resturi au fost strânse în cele 12 coşuri, cheamă pe fiecare om la responsabilitate faţă de Dumnezeu şi creaţia Sa, cultivând o relaţie spirituală şi de recunoştinţă prin păstrarea cu bună socoteală a darurilor, atunci când ele sunt din belşug, dar şi prin îngrijirea naturii din care ne hrănim.