Declaraţie comună a Patriarhului Kiril și a Papei Francisc

Vineri, 12 februarie, s‑au întâlnit în capitala Cubei, Havana, Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, și Sanctitatea Sa, Papa Francisc, conducătorul Bisericii Catolice. Cei doi Întâistătători au semnat o declarație comună în care este afirmată necesitatea oferirii unui răspuns comun al credincioșilor ortodocși și catolici la problemele lumii contemporane.

În cadrul întâlnirii istorice dintre un patriarh rus și un papă, cei doi au lansat un apel către comunitatea internațională de a se implica în rezolvarea conflictelor și încetarea persecuției creștinilor din Orientul Mijlociu. În cadrul delarației comune, s‑a evidențiat și faptul că familia tradițională se întemeiază pe căsătorie ca act liber și credincios de iubire dintre un bărbat și o femeie.

La întrunire au mai participat Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, președintele Departamentului pentru relații externe bi­se­ricești al Patriarhiei Moscovei, și cardinalul Kurt Koch, președintele Consiliului papal pentru promovarea unității creștine.

În continuare, puteți citi textul integral al declarației comune, semnat de cei doi Întâistătători de Biserici creștine:

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți” (2 Corinteni 13, 13).

1. Prin voia lui Dumnezeu Tatăl, de la Care vine tot darul, în numele Domnului nostru Iisus Hristos și cu ajutorul Duhului Sfânt, Mângâietorul, noi, Papa Francisc și Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, ne‑am întâlnit astăzi în Havana. Îi aducem mul­țumire lui Dumnezeu, slăvit în Preasfânta Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie.

Cu bucurie ne‑am regăsit ca frați în credința creștină care se întâlnesc pentru a „vorbi gură către gură” (2 Ioan 12), de la inimă la inimă, și să discute despre relațiile reciproce dintre Biserici, despre problemele esențiale ale fraților noștri și de perspectivele de dezvoltare a civilizației umane.

2. Întâlnirea noastră fraternă a avut loc în Cuba, la răscrucea dintre Nord și Sud, între Est și Vest. Din această insulă, simbol al speranțelor „Lumii Noi” și al evenimentelor dramatice din istoria secolului XX, adresăm cuvintele noastre tuturor popoarelor din America Latină și de pe celelalte continente.

Ne bucurăm că credința creș­tină este în creștere aici într‑un mod dinamic. Puternicul potențial religios al Americii Latine, tradiția sa creștină multiseculară, făurită prin experiența personală a milioane de oameni, sunt garanția unui mare viitor pentru această regiune.

3. Întâlnindu‑ne departe de vechile dispute din „Lumea Veche”, simțim cu o forță deosebită necesitatea unei lucrări comune între catolici și ortodocși, care sunt chemați să răspundă cu blândeţe şi respect înaintea lumii despre speranța care este în noi (cf. 1 Petru 3, 15).

4. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la venirea în lume a unicului Său Fiu. Împărtășim aceeași Tradiție spirituală a primului mileniu creștin. Martorii acestei Tradiții sunt Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, și Sfinții pe care îi cinstim. Printre aceștia se află nenumărați martiri care au dat mărturie pentru fidelitatea lor față de Hristos și au devenit „sămânță a creștinilor”.

5. În ciuda acestei Tradiții comune a primelor zece secole, catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniunea în Euharistie. Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele mai vechi sau mai recente, de divergențele moștenite de la străbunii noștri, în înțe­legerea și manifestarea credinței noastre în Dumnezeu, Unul în Trei Persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Deplângem pierderea uni­tății, consecință a slăbiciunii umane și a păcatului, care a avut loc în ciuda rugăciunii lui Hristos Mântuitorul: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis” (Ioan 17, 21).

6. Conștienți de persistenţa a numeroase obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unități voite de Dumnezeu, pentru care S‑a rugat Hristos. Fie ca această întâlnire a noastră să stimuleze pe creștinii din întreaga lume să se roage Domnului cu fervoare reînnoită pentru unitatea deplină a tuturor ucenicilor Săi. Într‑o lume care așteaptă de la noi nu doar cuvinte, dar şi acțiuni concrete, fie ca această întâlnire să devină un semn de speranță pentru toți oamenii de bunăvoință!

7. În hotărârea noastră de a face tot ce este necesar pentru a depăși divergențele istorice pe care le‑am moștenit, vrem să ne unim eforturile pentru a da mărturie despre Evanghelia lui Hristos și despre patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. Ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să dea o mărturie unită în domeniile în care acest lucru este posibil și necesar. Civilizația umană a intrat într‑o perioadă de schimbări epocale. Conștiința noastră creștină și responsabilitatea noastră pastorală ne obligă să nu rămânem nepăsători în fața provocărilor care necesită un răspuns comun.

8. Atenţia noastră se îndreaptă în primul rând către regiunile lumii în care creștinii sunt victime ale persecuției. În multe țări din Orientul Mijlociu și din nordul Africii, familii, sate și orașe întregi ale fraților și surorilor noastre în Hristos sunt exterminate. Bisericile lor au fost devastate și jefuite în mod barbar, obiectele lor sacre au fost profanate, iar monumentele lor, distruse. În Siria, Irak și în alte țări din Orientul Mijlociu, constatăm cu durere exodul masiv al creștinilor din țara din care credința noastră s‑a răspândit pentru prima dată și în care ei au trăit încă din timpul apostolilor, împreună cu alte comunități religioase.

9. Chemăm comunitatea inter­națională să acționeze de urgență pentru a preveni expulzarea în continuare a creștinilor din Orientul Mijlociu. Ridi­cân­du‑ne glasul în apărarea creș­ti­nilor persecutați, vrem să ne exprimăm compasiunea pentru suferința îndurată de credincioșii altor tradiții religioase care au devenit, de asemenea, victime ale războiului civil, haosului și violenței teroriste.

10. În Siria și Irak, violența a provocat deja mii de victime, lăsând milioane de oameni fără adăpost și resurse pentru a supravieţui. Îndemnăm comunitatea inter­na­țională să facă efort pentru a pune capăt violenței și terorismului și, în același timp, pentru a contribui prin dialog la restabilirea rapidă a păcii civile. Este esențial să se asigure, la scară largă, un ajutor umanitar populațiilor suferinde și numeroșilor refugiați din țările învecinate.

Cerem tuturor celor care pot influența soarta persoanelor răpite, printre care se numără Mitropoliții de Alep, Pavel și Ioan Ibrahim, răpiți în aprilie 2013,  să facă orice efort pentru eliberarea rapidă a acestora.

11. Înălțăm rugăciunile noastre la Hristos, Mântuitorul lumii, pentru restabilirea păcii în Orientul Mijlociu, care este „rodul dreptății” (cf. Isaia 32, 17), pentru a se întări conviețuirea frățească între diferitele populații, Biserici și religii, pentru întoarcerea refugiaților la casele lor, vindecarea rănilor și odihna sufletelor celor nevinovați care au fost uciși.

Ne îndreptăm, cu un apel stăruitor, către toate părțile care pot fi implicate în conflicte să dea dovadă de bunăvoință și să se așeze la masa negocierilor. În același timp, comunitatea internațională trebuie să întreprindă orice efort posibil pentru a pune capăt terorismului, cu ajutorul unor acțiuni comune, unite și coordonate. Facem apel la toate țările implicate în lupta împotriva terorismului pentru a acționa în mod responsabil și prudent. Îi îndemnăm pe toți creștinii și pe toți cei care cred în Dumnezeu să se roage cu ardoare Creatorului providenţial al lumii ca să ferească creația Sa de distrugere și să nu îngăduie un nou război mondial. Pentru ca pacea să fie solidă și de durată, sunt necesare eforturi specifice menite să redescopere valorile comune care ne unesc, întemeiate pe Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.

12. Ne închinăm în fața martiriului celor care, cu prețul vieții lor, au dat mărturie despre adevărul Evangheliei, alegând moartea în locul lepădării de Hristos. Credem că acești martiri ai timpului nostru, care aparțin diferitelor Biserici, dar care sunt uniți printr‑o suferință comună, reprezintă o chezăşie a unității crești­ni­lor. Vouă, celor care suferiți pentru Hristos, vă este adresat acest cuvânt al apostolului: „Prea­iubiților, (...) întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi‑vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare” (1 Petru 4, 12‑13).

13. În această perioadă zbuciumată, dialogul interreligios este indispensabil. Diferențele în ceea ce privește înțelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să împiedice oamenii de diferite credințe să trăiască în pace și în armonie. În contextul nostru actual, liderii religioși au o responsabilitate specială în a‑i educa pe credincioșii lor într‑un spirit de respect față de convingerile celor care aparțin altor tradiții religioase. Sunt întru totul inacceptabile încercările de justificare a actelor criminale prin sloganuri religioase. Nici o crimă nu poate fi comisă în numele lui Dumnezeu, pentru că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii” (1 Corinteni 14, 33).

14. În afirmarea înaltei valori a libertății religioase, Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea fără precedent, în prezent, a credinței creștine în Rusia și în multe țări din Europa de Est, unde regimurile atee au dominat timp de decenii. Astăzi, lanțurile ateismului militant s‑au sfărâmat și în multe locuri creștinii pot mărturisi liber credința lor. În ultimul sfert de secol s‑au construit mii de noi biserici și s‑au deschis sute de mănăstiri și școli teologice. Comunitățile creștine întreprind o importantă activitate caritabilă și socială, oferind o asistență diversificată celor nevoiași. Catolicii și ortodocșii de multe ori lucrează împreună. Ei atestă existența unor temelii spirituale comune ale conviețuirii umane, dând mărturie a valorilor Evangheliei.

15. În același timp, suntem preocupați de situația din multe țări unde creștinii se confruntă din ce în ce mai des cu o limitare a libertății religioase, a dreptului de a‑și mărturisi credința și posibilitatea de a trăi în conformitate cu acestea. În special, constatăm că transformarea unor țări în societăți secularizate, străine de orice referință la Dumnezeu și la adevărul Său constituie o gravă amenințare pentru libertatea religioasă. Limitarea actuală a drepturilor creștinilor, dacă nu chiar discriminarea lor, este pentru noi o sursă de neliniște, atunci când unele forțe politice, susținute de o ideologie secularistă adesea foarte agresivă, încearcă să‑i împingă la marginea vieții publice.

16. Procesul de integrare europeană, care a început după secole de conflicte foarte sângeroase, a fost întâmpinat de mulți cu speranță, ca o garanție a păcii și securității. Cu toate acestea, este necesar să rămânem vigilenți față de o integrare care nu ar respecta identitățile religioase. Păstrând deschiderea față de contribuția altor religii la civilizația noastră, suntem convinși că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinilor sale creștine. Cerem creștinilor din Estul şi din Vestul Europei să se unească pentru a da împreună mărturie despre Hristos și despre Evanghelia Sa, astfel încât Europa să‑și păstreze sufletul său format de două mii de ani de tradiția creștină.

17. Ne îndreptăm atenţia spre oamenii aflaţi în situații foarte dificile, care trăiesc în condiții de mari lipsuri și de sărăcie extremă, în timp ce bogăția materială a umanității este în creștere. Nu putem rămâne indiferenți față de soarta a milioane de migranți și refugiați care bat la ușa țărilor bogate. Consumerismul fără limite din unele țări mai dezvoltate epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescândă în distribuția bunurilor materiale mărește sentimentul de nedreptate față de sistemul de relații internaționale care s‑a dezvoltat.

18. Bisericile creștine sunt chemate să apere cerințele dreptății, respectarea tradiției popoarelor și solidaritatea autentică cu toți cei care suferă. Noi, creștinii, nu putem uita că „Dumnezeu Şi‑a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi‑a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu Şi‑a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1, 27‑29).

19. Familia este centrul natural al vieții umane și al societății. Suntem preocupați de criza familiei din multe țări. Ortodocșii și catolicii împărtășesc aceeași învăţătură despre familie și sunt chemați să dea mărturie că aceasta este o cale spre sfințenie, dovedind fidelitatea soților în relațiile lor reciproce, deschiderea lor spre procreare și educarea copiilor lor, solidaritatea între generații și respectul pentru cei mai slabi.

20. Familia se întemeiază pe căsătorie, un act liber de iubire fidelă dintre un bărbat și o femeie. Iubirea este cea care pecetluieşte unirea lor și îi învață să se accepte unul pe altul ca un dar. Căsătoria este o școală de iubire și fidelitate. Regretăm că alte forme de con­vie­țuire sunt puse acum pe același nivel al acestei uniuni, în timp ce conceptul de paternitate și maternitate ca vocație particulară a bărbatului și a femeii în căsătorie, consfințită de tradiția biblică, este îndepărtat din conștiința publică.

21. Facem apel la toți oamenii să respecte dreptul inalienabil la viață. Milioane de copii sunt lipsiți de însăși posibilitatea de a se naște în lume. Glasul sângelui copiilor nenăscuți strigă către Dumnezeu (cf. Facerea 4, 10).

Apariţia așa‑numitei eutanasii face ca astfel persoanele în vârstă și cei infirmi să înceapă să se simtă o povară excesivă pentru familiile lor și pentru societate, în general.

Suntem, de asemenea, preo­cupați de dezvoltarea tehnicilor de reproducere asistată medical, pentru că manipularea vieții umane reprezintă un atac la bazele existenței omului, creat după chipul lui Dumnezeu. Credem că este de datoria noastră să reafirmăm caracterul imuabil al principiilor morale creștine, bazate pe respectarea demnității omului chemat la viață, după planul Creatorului.

22. Astăzi, dorim să ne adresăm în mod special tinerilor creștini. Voi, tineri, aveți îndatorirea de a nu ascunde talantul în pământ (cf. Matei 25, 25), ci a utiliza toate capacitățile pe care Dumnezeu vi le‑a dat pentru a mărturisi în lume adevărul lui Hristos, pentru a întruchipa în viața voastră poruncile evanghelice ale iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Nu vă fie teamă să mergeți împotriva curentului, apărând adevărul lui Dumnezeu, faţă de care normele seculare de astăzi sunt departe de a se conforma.

23. Dumnezeu vă iubește pe fiecare și așteaptă de la voi să fiți ucenicii și apostolii Săi. Fiți lumina lumii pentru ca cei din jurul vostru, văzând faptele voastre cele bune, să‑L preamărească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (cf. Matei 5, 14, 16). Educați‑vă copiii în credința creștină, transmiteți‑le mărgăritarul de preț al credinței (cf. Matei 13, 46) pe care ați primit‑o de la părinții și înaintaşii voștri. Amintiți‑vă că „ați fost cumpărați cu preț” (1 Corinteni 6, 20), cu prețul morții pe cruce a Omului‑Dumnezeu, Iisus Hristos.

24. Ortodocșii și catolicii sunt uniți nu doar de aceeași Tradiție a Bisericii primului mileniu, dar și de misiunea de a predica Evanghelia lui Hristos în lumea de azi. Această misiune presupune respectul reciproc față de membrii comunităților creștine și exclude orice formă de prozelitism.

Nu suntem concurenți, ci frați, și această viziune trebuie să călăuzească toate acțiunile noastre reciproce și cele față de lumea din afară. Îi îndemnăm pe catolicii și ortodocșii din toate țările să învețe să trăiască împreună în pace și iubire și „a gândi la fel unii pentru alţii” (Romani 15, 5). De aceea, nu putem accepta folosirea mijloacelor necinstite pentru a‑i incita pe credincioși să treacă de la o Biserică la alta, negându‑le libertatea religioasă și tradițiile. Suntem chemați să punem în practică porunca apostolului Pavel: „Râvnind astfel să binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină” (Romani 15, 20).

25. Sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie, de asemenea, la reconciliere acolo unde există tensiuni între greco‑catolici și orto­docși. Astăzi este clar că metoda «uniatismului» din trecut, înțe­leasă ca unire a unei comunități la alta, separând‑o de Biserica sa, nu este calea de restabilire a unității. Cu toate acestea, comu­nitățile bisericești care au apărut în aceste circumstanțe istorice au dreptul de a exista și de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a satisface nevoile spirituale ale credincioșilor lor, căutând în același timp să trăiască în pace cu vecinii lor. Ortodocșii și greco‑catolicii au nevoie de reconciliere și de a găsi forme reciproc acceptate de coexistenţă.

26. Deplângem confruntarea din Ucraina care a provocat deja multe victime și nenumărate răni pentru locuitorii pașnici și a aruncat societatea într‑o criză economică și umanitară gravă. Îndemnăm toate părțile implicate în conflict la prudență, solidaritate socială și acțiune pentru a construi pacea. Îndemnăm Bisericile noastre din Ucraina să lucreze pentru a se ajunge la armonie socială, să se abțină de la participarea în confruntări și să nu susțină o escaladare a conflictului.

27. Sperăm ca schisma dintre credincioșii ortodocși din Ucraina să fie depășită pe baza normelor canonice existente, ca toți creștinii ortodocși din Ucraina să trăiască în pace și armonie, iar comu­ni­tățile catolice din țară să contribuie în așa fel încât să fie evidentă din ce în ce mai mult fraternitatea creștină.

28. În lumea contemporană, cu multiple dimensiuni și totuși unită printr‑un destin comun, catolicii și ortodocșii sunt chemați să coopereze frățește în vestirea Evangheliei mântuirii, pentru a mărturisi împreună demnitatea morală și libertatea autentică a persoanei „pentru ca lumea să creadă” (Ioan 17, 21). Această lume, din care dispar treptat pilonii spirituali ai existenței umane, așteaptă de la noi o puternică mărturie creștină în toate domeniile vieții personale și sociale. De capacitatea noastră de a da mărturie împreună în aceste timpuri dificile pentru Duhul adevărului depinde în mare măsură viitorul omenirii.

29. Fie ca în această mărturie îndrăzneață pentru adevărul lui Dumnezeu și pentru Evanghelia mântuirii Omul‑Dumnezeu Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru să ne ajute, Cel Care ne întărește spiritual cu făgăduința Sa de neclintit: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia” (Luca 12, 32)!

Hristos este izvor de bucurie și speranță. Credința în El transformă viața umană, o umple de sem­nificație. De acest fapt au ajuns să se convingă, prin intermediul experienței, toți cei cărora li se potrivesc cuvintele apostolului Petru: „Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n‑aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi” (1 Petru 2, 10).

30. Pătrunși de recunoștință pentru darul înțelegerii reciproce, manifestat în timpul întâlnirii noastre, privim cu speranță la Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, chemând‑o în ajutor prin cuvintele acestei străvechi rugăciuni: „Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu!”. Fie ca, prin mijlocirea ei, Preasfânta Fecioară Maria să‑i încurajeze la frăţietate pe cei care o cinstesc, pentru ca toți să fie uniți din nou, la vremea hotărâtă de Dumnezeu, în pace și armonie, într‑un singur popor al lui Dumnezeu, spre gloria Prea­sfintei și nedespărțitei Treimi!

†Francisc,
Episcopul Romei,
Papa Bisericii Catolice

†Kiril,
Patriarhul Moscovei
și al întregii Rusii

12 februarie 2016, Havana (Cuba)

(Traducere realizată de pr. consilier patriarhal Michael Tița)