Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Doi ierarhi au slujit la hramul Mănăstirii Secu
Duminică, 29 august 2021, când Biserica Ortodoxă face pomenirea Tăierii capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Mănăstirea Secu și-a serbat primul hram. Cu acest prilej, credincioșii veniți din împrejurimile Neamțului au participat la Sfânta Liturghie săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, înconjurați de un sobor de slujitori.
Credincioșii nemțeni și pelerinii veniți s-au închinat la cinstitele moaște ale Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, care au fost așezate într-un baldachin special amenajat în curtea mănăstirii.
După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie le-a vorbit celor prezenți despre viața Sfântului Proroc Ioan, afirmând că și-a îndeplinit misiunea cu foarte multă dragoste față de Mântuitorul Hristos: „Câți am putea spune «Eu vreau să crească celălalt și eu să mă micșorez»? Aceasta este dragostea reală, autentică, atunci când pe tine însuți te micșorezi și îl laşi pe celălalt să crească în tine. Sfântul Apostol Pavel este cel care a împlinit acest cuvânt, s-a micșorat pe sine și L-a lăsat pe Hristos să Se vadă în tot ceea ce el săvârșea: cuvânt, atitudine, gândire, simțire, în toate era Hristos. El însuși a mărturisit: «Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine». El este Cel care trăiește! Acestea nu sunt imposibile pentru noi. Când îți este dragă o persoană, o iubești foarte mult, persoana îți umple sufletul. Referința vieții tale este persoana aceea, cu gândurile, cu atitudinile, modul de a se comporta, cu tot ceea ce ține de universul omului care îți este foarte drag și devine ca un centru al vieții tale. Nu mai ești tu centrul celorlalți, ci celălalt este centrul vieții tale, conținutul vieții celuilalt devine conținutul vieții tale. Aceasta este minunea dragostei! Așa ne preface dragostea pe noi când cineva ocupă un loc special în inima noastră. Sfântul Ioan Botezătorul a împlinit acest lucru cu asupra de măsură față de cel care a fost chemat să-l slujească. Și încă un amănunt care întotdeauna m-a uimit - pentru că toți avem această tentativă de a scoate în evidență calitățile noastre, de a ne pune în centrul atenției, nicidecum să ne smerim sau să ne lăsăm într-un con de umbră atunci când reflectoarele sunt pe noi - legat de smerenia Sfântului Ioan Botezătorul: s-a retras la momentul potrivit, când Hristos S-a arătat lumii la malurile Iordanului și când Sfântul Ioan mărturisește atât de frumos: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii». Sfântul Ioan s-a retras, a avut conștiința încheierii misiunii sale, n-a rămas în continuare pe scena propovăduirii, s-a retras pentru că trebuia să Îl lase pe Hristos să crească”.
La finalul slujbei, Părintele Mitropolit Teofan l-a hirotesit protosinghel pe ieromonahul Calinic Nichitoaia, viețuitor al așezământului monahal. În continuare, părintele stareț Vichentie Amariei a rostit un scurt cuvânt de mulțumire și le-a oferit celor doi ierarhi câte o icoană cu Maica Domnului.
„Un cuvânt rostit de Sfântul Ioan Botezătorul la începutul misiunii sale a fost: «Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor». Acest cuvânt este fundamentul inițial în desfășurare și este final al evangheliei, așezat la rădăcina mântuirii oamenilor. Unul din înțelesurile tainei pocăinței este acela de a recunoaște starea de păcat în care ne găsim, de a recunoaște că uneori în viața noastră ne regăsim în chipul lui Irod, al Irodiadei și al Salomeei. «Pocăiți-vă» înseamnă și hotărârea ca după ce am constatat păcatul din noi să nădăjduim o schimbare, o schimbare la nivelul minții în mod special, căci la nivelul minții se petrec toate lucrurile. Mintea poate să fie tronul lui Dumnezeu, dar poate să fie și balta în care se scaldă diavolul, batjocorindu-ne chiar din interiorul minții noastre, de aceea, preluând cuvântul Sfântului Ioan Botezătorul, să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască putere întru schimbarea minții păcatului din noi, să dobândim minte veghetoare, axată pe rugăciune, pentru a sta la sfat cu Dumnezeu și a primi din partea Lui adevărata cale de urmat”, a afirmat, la sfârșit, IPS Părinte Teofan.