Doi mari teologi ai Bisericii Universale

Biserica Ortodoxă i-a prăznuit ieri pe Sfinţii Augustin şi Ieronim care sunt cunoscuţi mai bine cu apelativele de "fericiţi". Aceşti mari oameni ai Bisericii Universale au influenţat, prin opera şi lucrarea lor, teologia europeană apuseană. Pentru râvna arătată studiului Bibliei şi teologiei, pentru viaţa lor simplă, austeră, sunt consideraţi mari teologi şi începători ai scolasticii academice.

Fericitul Ieronim este considerat primul mare cărturar de limba latină într-o vreme când greaca domina cultural şi bisericeşte aproape tot Imperiul Roman. Ieronim s-a născut în anul 340 în localitatea Stridonius din nordul Italiei. A fost botezat la vârsta de 20 de ani, iar tatăl său i-a oferit o educaţie aleasă. Studiază şi la Roma, unde învaţă greaca, apoi în Galia, la Trier. În anul 373 întreprinde o adevărată expediţie de cunoaştere în Răsăritul creştin prin Tracia, Asia Mică şi Locurile Sfinte. În Antiohia suferă de o boală şi făgăduieşte că, dacă se va vindeca, va deveni monah. Acest lucru se întâmplă, iar Ieronim îşi împlineşte făgăduinţa. Din Antiohia a plecat în pustiul sirian, unde a trăit foarte auster, cu hrană puţină în arşiţa deşertului. Acolo a învăţat singur limba ebraică. În anul 378 a primit darul preoţiei şi de atunci a avut o relaţie specială cu Sfântul Grigorie Teologul, care era arhiepiscop al Constantinopolului. Cunoaşte gândirea teologică a marelui capadocian, operele Sfântului Grigorie de Nyssa, dar şi lucrările exegetice ale lui Origen, care îl va influenţa într-un mod decisiv. De la Origen, Fericitul Ieronim a căpătat un anumit pesimism şi o concepţie proprie în ceea ce priveşte păcatul şi mântuirea, pe care le prezenta într-o terminologie juridică. La insistenţele papei Damasus se întoarce la Roma şi se dedică studierii şi traducerii Bibliei. Pe baza Septuagintei şi a Bibliei în limba greacă, el oferă o traducere denumită Vulgata a Vechiului şi Noului Testament în limba latină. Fire austeră, Ieronim predica tuturor despre valorile evanghelice care trebuie urmate: o viaţă simplă, rugăciune, ferirea de păcate, altruismul, dedicarea vieţii Bisericii şi lui Dumnezeu. Ieronim era un aspru duşman al vieţii luxoase, al nedreptăţii şi al păcatelor. După moartea papei Damasus, se retrage în Răsărit, unde îşi petrece ultimii 34 de ani în studierea Bibliei şi redactarea operei sale, dar şi în rugăciune şi viaţă ascetică. În anul 420, în apropierea Betleemului, Fericitul Ieronim a trecut la cele veşnice.

Fericitul Augustin, de la decadenţă la sfinţenie

Augustin s-a născut în anul 354, în oraşul african Thagaste, astăzi Souk Ahras, în Algeria. Tatăl său, Patricius, era păgân, iar mama sa, Monica, a fost o creştină care a dobândit cununa sfinţeniei. Trăind într-o familie săracă, Augustin a ales cultura pentru a-şi depăşi condiţia. A avut o pasiune pentru meseria de dascăl, predând retorică la Tagaste, Cartagina şi Roma. În anul 384, într-o călătorie la Milano, Augustin a auzit o predică a episcopului Ambrozie. Cucerit de erudiţia sfântului ierarh milanez, se apropie tot mai mult de creştinism, renunţând, treptat, la viaţa decadentă pe care o trăise. Evenimentul convertirii sale ocupă un loc aparte în galeria revelaţiilor creştinismului. După cum mărturiseşte în "Confesiuni", pe când se afla în grădina domeniului Cassiacus, aflat sub un smochin, aude vocea unui copil care-i spune: "Ia şi citeşte! Ia şi citeşte!". Deschizând Scriptura la întâmplare, privirea i se fixează pe versetul Apostolului Pavel: "Nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte" (Romani 13, 13-14). Evenimentul l-a determinat să se înscrie pe listele catehumenilor, pentru a primi Botezul prin mijlocirea episcopului Ambrozie, în noaptea de Înviere a anului 387. Devine monah, la Tagaste, începând cu 389, întemeind o comunitate dedicată studiului scripturistic. În 391 este hirotonit preot la Hippo Regius (astăzi Annaba, Algeria), iar în 395 este chemat în demnitatea arhierească. Era episcop la Hippo atunci când s-a petrecut unul dintre cele mai importante evenimente ale Antichităţii târzii: asedierea Romei de către vizigoţii conduşi de Alaric. Augustin scrie una dintre cărţile de căpătâi, "De civitate Dei", care le oferă romanilor răspunsuri la întrebările care îi frământau. Romanii pierduseră o cetate trecătoare, Augustin le oferă adevărata cetate eternă: "Cetatea lui Dumnezeu", la care trebuia să ajungă. A fost un episcop respectat în lumea ortodoxă, primind invitaţie la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431). Nu a mai ajuns, deoarece la 28 august 430 s-a mutat la cele veşnice, în oraşul de reşedinţă a episcopiei sale Hippo Regius.