Etica în ştiinţă, religie şi politică

La Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti s-a desfăşurat, în perioada 2-6 septembrie, a III-a ediţie a cursului de vară „Ştiinţă, religie şi filosofie“. Oameni de ştiinţă, teologi şi filosofi au vorbit publicului despre importanţa eticii pentru ştiinţă şi tehnologie, relaţia dintre religie şi morală şi despre relevanţa eticii în politică.

Prelegerile din cadrul cursului de vară au reprezentat o oportunitate de informare privind unele aspecte care au declanşat o intensă dezbatere în societăţile europene, fondate pe valori etice şi drepturi fundamentale precum: demnitatea umană, libertatea, democraţia, pluralismul, solidaritatea, integritatea, nediscriminarea, după cum a precizat organizatorul cursului, lector univ. dr. Marin Bălan, de la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti.

Joi, 5 septembrie, în cadrul cursului au fost invitaţi şi reprezentanţi ai facultăţilor de teologie ortodoxă din Bucureşti şi Iaşi. Conf. dr. Adrian Lemeni, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, a vorbit despre asumarea tainei şi demnităţii persoanei în contextul sistemului tehnologizat actual. De la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi a fost invitat diac. asist. dr. Adrian-Sorin Mihalache, care a dezbătut tema intitulată „Ştiinţa interiorităţii şi cuantificarea eului. Teologia ortodoxă şi neuroştiinţele despre viaţa lăuntrică şi dominaţia recentă a tehnologiilor“. „În ultimii 200 de ani există o turnură a preocupărilor filosofice şi ştiinţifice în mod neaşteptat către interioritate. Filosofia s-a întors către interioritatea omului odată cu fenomenologia. În fenomenologie există o răsturnare de situaţie pentru că o mare perioadă de timp filosofia a încercat să înţeleagă lumea vizând o cunoaştere obiectivă şi bizuindu-se foarte mult pe raţiune. La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, câteva mari proiecte de formalizare a matematicii au constatat că nu se poate realiza o descriere exhaustivă a matematicii, a logicii, şi nu se poate fundamenta matematica în mod deplin. Câţiva filosofi, între care şi Husserl, au încercat să vadă cum se poate întemeia matematica şi, la sfârşitul constatărilor lor, stă de fapt intuiţia. Cu această ocazie, s-a reintrodus în discuţia cunoaşterii subiectul personal, adică omul. Există o rădăcină în om a tuturor conceptelor; omul este cel care cunoaşte şi intuiţia este la baza tuturor cunoaşterilor raţionale. Fenomenologia a adus încet, încet în discuţie subiectul personal. Aceasta convine foarte mult teologiei, pentru că, fără persoană, noi nu avem cunoaştere. Ulterior, foarte multe domenii din psihologie şi din ştiinţe au început să repună în discuţie interioritatea omenească. De exemplu, o perioadă de timp, psihologia a vorbit de inteligenţă, ca inteligenţă de calcul sau inteligenţă academică; după aceea au început să-şi dea seama că faţetele persoanei umane sunt mult mai complexe şi omul nu poate fi caracterizat numai de inteligenţa de calcul. Astfel, au introdus foarte multe alte inteligenţe: inteligenţa chinestezică, inteligenţa muzicală, socială, emoţională, intrapersonală etc. Apoi s-a ajuns să se vorbească de inteligenţa spirituală. Şi medicina a început să vorbească despre interioritatea omului pentru că a constatat că multe dintre emoţiile negative declanşează boli şi există o legătură între psihic şi somatic şi aşa a apărut psihosomatica. De asemenea, există o legătură între tristeţe şi slăbirea sistemului imunitar şi aşa a apărut psihoneuroimunologia. În mod neaşteptat, deci, ştiinţa a început să vorbească despre sentimente, despre emoţii, despre legătura dintre psihism şi trup, lucruri care nu erau posibile în urmă cu un secol şi jumătate. Al treilea val este reprezentat de tehnologie. Au apărut tehnologii orientate spre universul personal al omului. Ideea aceasta este reluată de curentul care se numeşte «cuantificarea eului» şi aici este vorba despre o industrie întreagă de gadgeturi care produce dispozitive electronice de automonitorizare a corpului, o supraveghere somatică. În felul acesta omul ajunge să-şi autocalibreze viaţa către un tip de fericire pe care şi-l proiectează personal pentru că el simte fizic. E foarte interesant pentru că şi filosofia şi ştiinţele şi tehnologia au început să se intereseze de interioritatea omului, pentru că simpla viaţă a omului, care consumă şi care se distrează, nu oferă fericirea“, a spus diac. asist. dr. Adrian-Sorin Mihalache.

În cadrul cursului de vară au mai vorbit: Cristian Iftode, Facultatea de Filosofie din Bucureşti; Valentin Mureşan, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti; Augustin Ioan, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“, Bucureşti; Cristian Ciocan, Institutul de Filosofie „Alexandru Dragomir“, Bucureşti; Ion Vezeanu, Facultatea de Filosofie, Universitatea Grenoble 2; Adrian Miroiu, Facultatea de Ştiinţe Politice, SNSPA Bucureşti; Marin Bălan, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti; Mircea Flonta, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti; Constantin Stoenescu, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti; Costea Munteanu, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, ASE, Bucureşti; Ion Ceapraz, Şcoala doctorală - Filosofie, Universitatea de Vest, Timişoara; Ion Tănăsescu, Institutul de Filosofie şi Psihologie „C. Rădulescu-Motru“, Academia Română; Ştefan Trăuşan-Marcu, Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Universitatea Politehnica, Bucureşti; Sebastian Mateescu, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti.