În Joia cea Mare a Săptămânii Sfintelor Pătimiri, la Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a săvârşit, conform rânduielii liturgice din
03 Mai, 2024
Hramul „Schimbarea la Faţă“ sărbătorit la Mănăstirea Turnu
Praznicul „Schimbarea la Faţă a Domnului“, sărbătorit în Biserica noastră Ortodoxă marţi, 6 august, a adunat sute de credincioşi şi la Mănăstirea Turnu, din staţiunea Călimăneşti, judeţul Vâlcea, care şi-a serbat hramul bisericii principale. Evenimentul a fost marcat în mod deosebit de prezenţa Preasfinţitului Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, care a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de peste 20 de preoţi şi diaconi. La sărbătoare a participat şi chiriarhul eparhiei, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Gherasim, care la finalul Sfintei Liturghii a binecuvântat credincioşii prezenţi, împărtăşindu-le şi un cuvânt de folos sufletelor acestora.
Sărbătoarea a început cu slujba Privegherii, în seara zilei de 5 august, iar astăzi a continuat cu Acatistul „Mântuitorului nostru Iisus Hristos“, Taina Sfântului Maslu şi cu Sfânta Liturghie. După Sfânta Evanghelie, PS Emilian Lovişteanul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat pericopa evanghelică, evidenţiind simbolismul praznicului.
Pentru pomenirea ctitorilor, binefăcătorilor şi ostenitorilor acestui sfânt aşezământ, după Sfânta Liturghie, a fost săvârşit şi un parastas. Răspunsurile la strană au fost oferite de către grupul psaltic al părinţilor Mănăstirii Turnu.
La poalele muntelui Cozia, nu departe de apele Oltului, se înalţă silueta zveltă a mănăstirii de călugări Turnu, situată la 600 m de staţia de cale ferată cu acelaşi nume. La poalele culmii Turneanu din masivul Cozia, de-a lungul timpului, au fost multe sihăstrii, chilii săpate în stâncă, dintre care unele se mai păstrează şi astăzi. Biserica veche ce se află imediat la intrare a fost ridicată în anul 1676, pe locul alteia din lemn, ctitoria fostului episcop de Râmnic, Varlaam, mitropolitul Ţării Româneşti, stins din viaţă în anul 1702. Aşezământul a fost o copie a Mănăstirii Cozia - Veche, fiind refăcut de Gherasim Timuş (1894-1911), însă biserica veche a fost mistuită de flăcări în 1932, scăpând din calea incendiului doar casa lui Gherasim Timuş şi chiliile din vale. Întregul ansamblu a fost refăcut în anul 1933. Această bisericuţă, mai mică, are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“. În jurul ei se păstrează numeroase chilii săpate în piatră, iar în incintă se află două peşteri unde pustnicii se izolau de lume. Biserica nouă, numită şi Biserica cea mare, a fost ridicată între anii 1897 şi 1901, de însuşi Gherasim Timuş, având hramul „Schimbarea la Faţă“. (Arhid. Ioan Liviu Găman)
