În smerenie, Sfântul Dimitrie ne adună la racla sa

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ne adună în jurul sfintelor sale moaşte prin smerenie. Cu Sfântul Dimitrie ne întâlnim în această smerenie filocalică, el lucrând cu fiecare închinător la racla sa, în ascuns, sme­rindu-se. „A fost un om de o rară şi profundă credinţă, de o mare gingăşie şi autentică modestie, un trăitor ales şi un om de o mare sensibilitate”, spune arhim. Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale.

Cuviosul Dimitrie a trăit întreaga viaţă în smerenie, socotindu-se pe sine mielul Păstorului Hristos. Bio­grafia sa nu este foarte cunoscută, nu se ştie exact când s-a născut, nici când a trecut la cele veşnice. „S-a presupus că a trăit în veacul al XIII-lea, dar poate fi şi cu 100 de ani mai devreme. În orice caz, s-a păstrat în amin­tirea satului său natal, Basa­rabi, dincolo de Dunăre, tradiţia că era un om de o rară şi profundă credinţă, de o mare gin­găşie şi autentică modestie. Era păstor de animale, ceea ce se întâmplă şi azi în satele din zona respectivă, oamenii câşti­gându-şi astfel existenţa. A fost un trăitor ales şi un om de o mare sensibilitate”, spune pă­rintele Timotei Aioanei.

Viaţa lui, păstrată în vechile sinaxare, ne spune că, la un moment dat, trecând cu anumite treburi printr-un lan de grâu, a călcat peste ouăle dintr-un cuib aflat pe sol. „Şi-a luat canon de a merge desculţ pentru a-şi ispăşi în acest fel păcatul de a fi călcat peste cuibul respectiv. Acest lucru arată gingăşia lui, profunda sensibilitate şi trăirea lui. Astfel de oameni se întâlnesc foarte rar”, mai spune părintele Timotei Aioanei.

Mai târziu, s-a călugărit la schitul ce se afla într-o peşteră, nu departe de satul Basarabi, trăind în post, rugăciuni, prive­ghe­ri şi în aspre nevoinţe. Pentru viaţa sa curată, Dum­ne­zeu i-a arătat sfântului când va muri. S-a aşezat între lespezi de piatră, care i-au constituit mormântul, şi a rămas acolo, neştiut de nimeni, câteva sute de ani. Însă, în urma unei mari furtuni, apele Lomului au venit vijelioase şi au stricat aşezământul unde se aflau moaştele sfântului, aşezându-le undeva sub prundiş, în adâncul Lomului. „Acest lucru nu a rămas neobservat, pentru că Dumnezeu a hotărât ca ele să fie descoperite în mod minunat, la fel cum au fost descoperite şi moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. O lumină strălucitoare, care se arăta mai ales noaptea, vestea ce­lorlalţi că acolo, în apa Lo­mu­lui, este o comoară ascunsă. Era de fapt o comoară mai valoroasă decât pungile cu aur sau pietrele preţioase. Şi Cuviosul Dimitrie s-a arătat unei fete oarbe, spunând că dacă părinţii ei vor scoate sfintele sale moaşte, ea se va vindeca. Aşa s-au aflat moaştele Cuvio­sului Dimitrie”, povesteşte pă­rin­tele Timotei.

Moaştele au fost aşezate în bi­se­rica din sat, iar mai târziu duse la Ruse, unde unul dintre mă­rinimoşii domni ai Valahiei i-a construit o biserică. „În mod minunat, după semne şi în­tâmplări care au rămas în istoria locului, moaş­tele Cu­viosului Dimitrie au ajuns la Bucureşti în anul 1774 şi au fost aşezate în Catedrala mi­tropolitană de a­tunci a Ţării Româneşti, deve­nită în anul 1925, în mod provizoriu, Cate­drală patriarhală”, mai spune părintele Timotei. 

A scăpat bucureştenii de ciumă

În jurul raclei Sfântului Cuvios Dimitrie s-au întâmplat nenumărate minuni. În vremea lui Vodă Caragea, sfântul a izbăvit oraşul de ciumă. „Ma­halale întregi erau cuprinse de această molimă. Oamenii mu­reau, neavând nici o şansă să supravieţuiască. Doar scoaterea moaştelor Cuviosului Dimitrie pe străzile Bucureştilor a făcut să înceteze această boală. Atunci, datorită numeroaselor vindecări, a fost declarat ocrotitor al cetăţii Bucureştilor”, expli­că Marele Eclesiarh.

Un alt fapt minunat, consemnat de istoria Cetăţii, este acela că, în timpul Primului Război Mondial, un grup de soldaţi bul­ga­ri au încercat să fure moaştele Cuviosului Dimitrie. „Au intrat noaptea în catedrală, într-un moment de neatenţie, au luat moaştele şi au plecat cu ele către Dunăre, cu gândul să treacă dincolo, în teritoriul bulgar. Din senin, o ceaţă deasă - aşa cum s-a întâmplat şi în vremea luptei pe care a susţinut-o marele domn al Moldovei, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, la Podul Înalt de lângă Vaslui - i-a înconjurat pe soldaţii bulgari, care înaintau cu greu. Astfel încât soldaţii noştri au ajuns pe urmele lor şi au salvat moaştele Cuviosului Dimitrie, aducându-le din nou în catedrală, unde au fost aşteptate cu foarte mult entuziasm. Ceea ce arată că încă de pe atunci poporul a manifestat o adâncă evlavie faţă de Cuviosul Dimitrie.”

Sunt şi alte minuni ale sfântului pe care doar cei credincioşi le cunosc. Mulţi oameni i-au cerut ajutorul sfântului, care, într-o adâncă smerenie, i-a ajutat. „El a rămas în amintirea locuitorilor cetăţii Bucureştilor un sfânt de o mare simplitate, a rămas smerit până la capăt. Şi sărbătoarea lui a fost una smerită, în anumite situaţii chiar umilită în timpul regimului comunist, cum s-a întâmplat în anul 1989, când autorităţile comuniste n-au îngăduit ca sărbătoarea lui să aibă loc pe Dealul Patriarhiei. Catedrala a fost în 1989 închisă câteva zile, iar moaştele Sfântului Dimitrie mutate la o biserică din apro­piere, la Biserica «Sfântul Nicolae» Vlădica. Dar este o vor­bă care spune «să nu te pui niciodată cu sfinţii» şi o alta «cu sfinţii nu te poţi juca». Încerca­rea acestora de a umili s-a transformat în propria lor umilinţă, pentru că sfinţii sunt în preajma Mielului, a Mirelui, a Mântui­to­rului Hristos. Nu poţi să te pui niciodată cu ei. Ce s-a întâmplat îndată după umi­linţele prin care au trecut moaştele Sfântului Dimitrie se ştie. La puţin timp după aceea, regimul comunist, care-i fusese împotrivă, a căzut.”

Întâlnirea Sfinţilor Dimitrie şi Parascheva la Bucureşti

Părintele Timotei Aioanei, ca unul care s-a bucurat de mângâierea celor doi mari sfinţi ai românilor, Sfântul Cuvios Dimitrie şi Sfânta Cuvioasă Parascheva, susţine că sunt mai multe similitudini între aceştia. „Sărbătorile lor domină această lună de toamnă, o lună a pelerinajelor, a sărbătorilor şi a cinstirii sfinţilor. Ei sunt sfinţii lunii octombrie! Legătura dintre ei este strânsă, duhovnicească. În anul 1944, moaştele Sfintei Parascheva s-au aflat pentru trei săptămâni în Catedrala patriarhală. Iniţial trebuiau să fie duse la Mănăstirea Turnu, în ţinutul Vâlcei, dar au rămas pentru câteva luni la mănăsti­rile Pasărea şi Ciorogârla, din apropierea Bucureştilor. Ele au fost aduse de la Iaşi, încercând să fie ferite din calea confruntărilor armate din timpul celui de al Doilea Război Mon­dial. Şi, în ziua pomenirii Sfântului Dimitrie, moaştele Sfintei Parascheva au fost aduse de la Ciorogârla şi întâmpinate în bariera Cotrocenilor şi apoi purtate într-o mare procesiune până la Catedrala patriarhală, rămânând aici în perioada 27 octombrie - 13 noiembrie 1944. Niciodată Bucureştiul n-a cu­noscut asemenea efervescenţă spirituală. Am văzut fotografii care arătau că străzile Bucu­reştilor pe unde au trecut moaş­tele Sfintei Parascheva erau ticsite de lume, mii şi mii de oameni. În cele trei săptămâni, ziua şi noaptea, catedrala a ră­mas deschisă, niciodată şirul oamenilor n-a fost întrerurpt. Tocmai în amintirea acestei împreună-şederi a celor doi sfinţi, în apropierea baldachinului unde se află moaştele Cu­viosului Dimitrie a fost aşe­zată şi o icoană a Sfintei Parascheva. Aceasta arată lucrarea sfinţilor şi comuniunea dintre ei în viaţa oamenilor, în viaţa popoarelor, în viaţa Bisericii”.

Fapte minunate din jurul raclei Sfântului Dimitrie se petrec mereu. Părintele Timotei vorbeşte de vindecări de boli, schimbări de situaţie în cazuri-limită şi de ajutor în necazuri. „Am întâlnit oameni care măr­turisesc că Sfântul Dimitrie i-a ajutat, că au simţit ajutorul şi împlinirea rugăciunilor prin mij­locirea lui. Sunt foarte multe persoane care vin să-i mul­ţumească, să-i aducă flori, sau persoane care vin permanent la slujbă aici. Toate acestea arată că oamenii simt folosul mij­locirii, al lucrării sfinţilor. Dar, cu toate acestea, pot spune că Sfântul Dimitrie a rămas smerit, cum de altfel a fost mereu. Stă ascuns în această smerenie filocalică şi lucrează în ascuns, smerindu-se.”

Conlucrarea oamenilor şi instituţiilor pe Colina Bucuriei

Se poate remarca în ultima perioadă o prezenţă numeroasă a credincioşilor la sărbătoarea Sfântului Dimitrie. „Lucrurile s-au schimbat, mai ales odată cu aducerea la Bucureşti a unor sfinte moaşte, în special din Bise­rica Greciei: cum ar fi moaş­tele Sfântului Apostol Pavel, moaştele Sfântului Sofronie, Patriarhul Constantinopolului, moaştele Sfântului Vasile cel Mare aduse din Austria - o părticică a şi rămas aici la Reşedinţa patriarhală -, a unui fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei şi de viaţă Făcătoarei Cruci a Domnului, Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei şi moaştele Sfântului Ierarh Nectarie. La numărul cât mai mare de credincioşi care vin la sărbătoarea Sfântului Dimitrie se adaugă şi prezenţa unor mari ierarhi din lumea ortodoxă, aşa cum a fost Patriarhul Constan­ti­no­polului sau Patriarhul Ale­xandriei, dar şi ierarhi din Biserica Greacă şi din alte Biserici Ortodoxe surori”.

Cu ocazia marelui hram al ca­te­dralei, Sfântul Dimitrie adună în jurul său oameni şi instituţii care vin în ajutorul pelerinilor. „În zilele hramurilor s-au des­fă­şurat privegheri, Litur­ghii ar­hiereşti aproape în fiecare zi, au fost prezente, pe lângă corurile ca­tedralei: Corala «Nico­lae Lungu» şi Grupul psaltic «Tronos», diferite coruri, cum este cel al elevilor seminarişti, cel al studenţilor teologi şi Corul bizantin «Evloghia», care au împodobit cu prezenţa şi cu lucrarea lor aceste slujbe închinate Sfinţilor Dimitrie pe Dealul Patriarhiei. Este apoi grija pe care Patriarhia şi Arhie­pis­copia au arătat-o faţă de orga­nizarea evenimentelor, cu pre­zenţa celor care ostenesc la Sectorul social-filantropic şi misionar şi la celelalte sectoare, cu ajuto­ra­rea pe­le­­rinilor, ofe­rindu-le hra­nă, ceai cald, apă, fructe şi altele. Pre­zenţa preo­ţilor de eno­rie îm­preună cu proto­popii care s-au aflat aproape de pe­lerini este o altă bucurie a marelui hram. Tre­buie să menţionăm şi con­lu­cra­­rea cu diferite insti­tuţii publi­ce, Poliţia, Jandar­meria, Pom­pierii, Crucea Roşie şi celelalte. Toate acestea arată grija Bi­sericii, coroborată cu a celor din instituţiile publice, pentru buna des­făşurare a săr­bă­toririi Sfân­tului Dimitrie cel Nou”, conchide arhim. Timotei Aioanei.

Sfaturi pentru pelerini