„Inima curată, scopul vieţii creştine“

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi (ASCOR) - filiala Bacău a organizat joi, 11 aprilie 2013, a doua conferinţă din perioada Postului Mare. Invitatul tinerilor ascoreni a fost pr. prof. dr. Vasile Gavrilă, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

În Amfiteatrul BI 1 al Universităţii „Vasile Alecsandri“ din Bacău a avut loc, în urmă cu două zile, conferinţa „Inima curată, scopul vieţii creştine“, cu binecuvântarea Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Prelegerea a fost susţinută de pr. prof. dr. Vasile Gavrilă, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, care a explicat pentru început că inima curată şi scopul vieţii creştine sunt două dimensiuni care se întâlnesc. „Aceste două teme sunt grozave, fiind preocupat de inima curată şi de scopul vieţii creştine. Dacă tinerii ascoreni au spus că inima curată este scopul vieţii creştine, atunci ne vom strădui să punem aceste sintagme împreună pentru a găsi un drum spre ele. Este adevărat că noi, oamenii, nu suntem preocupaţi de ceea ce trebuie. Vorbim multe despre noi, dar ştim foarte puţin despre noi. Nu ştim nimic despre noi dinainte de istoria lui Adam. Este însă o istorie care ne ajută, şi anume revelaţia lui Dumnezeu. Moise a fost profet al celor viitoare şi al celor trecute. Pentru a ne defini pe noi trebuie să recunoaştem că este foarte greu să facem acest lucru. Sfântul Grigorie de Nyssa spunea că dacă ar fi să definim omul, îl putem defini ca indefinibil. Aceasta pentru că şi creatorul este de nedefinit. Pentru că omul este oglinda Creatorului, acesta nu poate fi definit. Noi, când analizăm fiinţa umană, îl studiem pe Hristos, în sensul cunoaşterii. Nu putem pleca de la ceea ce ne oferă baza antropologică extrem de săracă. Omul este creat de Dumnezeu, el neapărând întâmplător. Unul dintre cele mai importante aspecte ale existenţei noastre este că omul a fost creat ca persoană. Sfinţii Părinţi spun că a fi creat după chipul lui Dumnezeu este un fel de înrudire. Astfel, noi suntem rude cu Dumnezeu prin prezenţa în om a însuşirilor personale cu care Creatorul l-a înzestrat pe om. Noi suntem rude cu Dumnezeu având însuşiri personale, înrudite cu însuşirile Celui Preaînalt. Înrudirea cu Dumnezeu îi oferă omului prerogativele conformării vieţii umane cu viaţa dumnezeiască. Toată fiinţa umană este capabilă de această conformare“, a spus pr. prof. dr. Vasile Gavrilă.