Istoria bogată a Corului „Doina Banatului“

După înfiinţarea Parohiei Timişoara Principele Carol, denumită ulterior Timişoara Iosefin, şi după numirea preotului profesor Ioan Imbroane ca preot paroh, serviciile religioase au fost oficiate - până la sfinţirea bisericii parohiale din 8 septembrie 1936 - la capela amenajată în incinta şcolii generale din cartier.

La 13 octombrie 1930, Consiliul Parohial a hotărât ca răspunsurile liturgice în amintita capelă să fie date de Corul "Lira" al CFR-ului, căruia parohia îi plătea suma de 1.000 lei lunar. Astfel, la slujba de sfinţire a locului şi de punere a pietrei de temelie pentru noua biserică, au cântat Corul "Lira" şi Corul Parohiei Timişoara Elisabetin.

Iniţiativa înfiinţării Corului mixt "Doina Banatului" al Parohiei Timişoara Principele Carol a fost luată în luna noiembrie a anului 1931 şi aparţine preotului paroh Ioan Imbroane şi diaconului Alexandru Bocşianu. La 17 septembrie 1931, preotul Ioan Imbroane informează Consiliul Parohial că s-a înfiinţat un cor bisericesc mixt, sub coordonarea diaconului Alexandru Bocşianu.

Diaconul Alexandru Bocşianu, primul dirijor al Corului parohial "Doina Banatului", a fost încadrat ca funcţionar şi apoi contabil ajutător la Centrul Eparhial Caransebeş, de la 1 septembrie 1928 şi până la 30 aprilie 1931. La 1 mai 1931, Alexandru Bocşianu a fost numit diacon în Timişoara. Pe lângă corul parohial, el a mai dirijat aici corurile bărbăteşti "Speranţa" şi "Lira" al CFR Timişoara. Pentru activitatea muzicală deosebită, diaconul Bocşianu a fost ales secretar în Comitetul Judeţean al Asociaţiei corurilor şi fanfarelor române din Banat pe judeţul Timiş-Torontal, cu sediul la Timişoara. După încheierea activităţii la Timişoara, a funcţionat ca preot paroh la Vinga.

La 7 ianuarie 1932, Corul "Doina Banatului" şi-a început activitatea în incinta capelei parohiale. Din acel moment, numărul credincioşilor care participau la sfintele slujbe a crescut considerabil. Treptat, numărul coriştilor trece de o sută, odată cu aceasta înmulţindu-se concertele în Timişoara şi în alte localităţi bănăţene, între care Izvin, Lipova şi Bocşa Română. Astfel, în perioada 1933-1937, Corul "Doina Banatului" a susţinut mai multe concerte de Crăciun şi de Paşti, ori cu ocazia sărbătoririi zilei de 1 Decembrie (1936), în capela parohială, în sala Cazinoului militar şi în cea a Cercului militar. Ziarele timişorene "Renaşterea" şi "Fruncea" consemnau, la vremea respectivă, că aceste concerte s-au bucurat de "un frumos succes", programul fiind "judicios ales" şi "la înălţimea aşteptărilor".

Corul "Doina Banatului" era organizat într-o asociaţie corală care îşi ţinea adunările în sala festivă a casei parohiale. Dintr-o fotografie realizată în anul 1931 şi păstrată în arhiva parohiei, se poate observa că "Societatea corală Doina Banatului din parochia ort. Rom. Timişoara Principele Carol" era formată din 137 de membri, avându-i în prim-plan pe preotul Ioan Imbroane şi pe diaconul Alexandru Bocşianu. Bărbaţii, în număr de 89 (între care cei doi clerici amintiţi, dr. Emil Grădinariu şi dr. Iosif Nemoianu), erau îmbrăcaţi în sacou, cu batistă albă la buzunarul mic de la piept, cămaşă albă cu papion, iar cele 48 de femei purtau tradiţionala ie românească, ţesută cu motive populare şi numită în Banat "şiupag". Darea de seamă pe anul 1935 menţionează că acest cor a dat "răspunsurile la Sfânta Liturghie de nu mai puţin de 32 de ori, cântând apoi şi la câteva nunţi, parastase şi înmormântări" ş...ţ şi la manifestări cu caracter naţional-cultural, "aportul lui fiind totdeauna estimat la justa lui valoare", precum era menţionat în presa locală a vremii.

Averea societăţii se compunea din 9.000 de lei în numerar şi 75.000 de lei investiţi în note, pian, mobilier, comitetul ales în anul 1935 fiind format din Th. Cătălina - preşedinte, dr. Cornel Bojincă şi dr. Emil Grădinariu - vicepreşedinţi, Constantin Bumbaru Basu - secretar general, dirijor fiind diaconul Alexandru Bocşianu, secondat de Tr. Jurma şi D. Lazăr.

Din cauza unui conflict cu preotul Ioan Imbroane, diaconul Alexandru Bocşianu s-a retras însă de la conducerea corului, în locul său aflându-se, pentru o scurtă perioadă de timp, dr. Emil Grădinariu. Pe lângă corul parohial, noul dirijor a înfiinţat un dublu quartet care a dăinuit până în anul 1944.

Înfiinţându-se Episcopia Timişoarei, biserica Parohiei Principele Carol (Iosefin) a devenit Catedrală mitropolitană. Dată fiind această situaţie, timp de trei ani, în lăcaşul de cult al Iosefinului a cântat corul catedral dirijat de profesorul Nicolae Ursu.

Renumitul muzicolog N. Ursu, mare iubitor de muzică bisericească, înfiinţase un cor bărbătesc pe lângă Protopopiatul Cluj în anul 1933, "apreciat în unanimitatea credincioşilor ortodocşi", certifica protopopul N. Vasiu. Stabilindu-se în Timişoara, profesorul Ursu a trimis o scrisoare preotului Ioan Imbroane, prin care solicita numirea în funcţia de dirijor al corului "Doina Banatului", rămasă vacantă în urma retragerii dr. Emil Grădinariu.

După sfinţirea Catedralei mitropolitane, corul de la Iosefin a plecat la noul lăcaş de cult, aşa încât preoţii şi Consiliul Parohial au luat hotărârea de a reînfiinţa corul parohial.

Preotul paroh Iova Firca, în calitate de preşedinte al Consiliului Parohial, a făcut apel la membrii acestui organism de conducere a parohiei şi la credincioşi, pentru a se implica în acţiunea de atragere a tineretului la înscrierea în corul parohial. S-a aprobat apoi organizarea unei colecte în parohie, consilierilor punându-li-se la dispoziţie liste de subscripţie pentru întreţinerea corului.

În urma strădaniilor depuse de preoţii slujitori şi de Consiliul Parohial, s-au înscris 40 de persoane şi corul parohial a început repetiţiile sub conducerea lui Nicolae Firu, directorul Şcolii de cântăreţi bisericeşti. Maestrul Sabin Drăgoi, membru al Consiliului Parohial, s-a oferit să dirijeze noul cor de la Iosefin şi a propus ca membrii acestuia să nu fie salarizaţi, ci să se introducă un tas special pentru susţinerea activităţii corale, iar coriştilor să li se ofere o agapă de două ori pe an. Consiliul Parohial a aprobat numirea profesorului Sabin Drăgoi ca dirijor al corului şi a hotărât ca, în vederea strângerii de fonduri, să fie puse două casete la intrarea în biserică, pe care să fie scrise cuvintele "Pentru cor". În aceeaşi şedinţă, Consiliul Parohial a aprobat suma de 500.000 de lei pentru susţinerea corului, iar dr. Iosif Nemoianu a donat 200.000 de lei pentru fondul corului parohial.

Foaia bisericească a Episcopiei Timişoarei "Biserica Bănăţeană" a anunţat pe cititori despre înfiinţarea corului bisericesc ortodox român al Parohiei Timişoara Iosefin.

Reînfiinţatul cor parohial "Doina Banatului", format din 44 de membri, a cântat mai întâi la Duminica Ortodoxiei din anul 1947, dirijat de profesorul Sabin Drăgoi şi apoi la Duminica Paştilor, 13 aprilie 1947. Din acel moment, corul parohial a dat răspunsurile liturgice cu regularitate în toate duminicile de peste an, inclusiv la aşa-numita "rugă" (hramul bisericii), cum a fost, de pildă, la 7 septembrie 1947.

După anul 1947, informaţiile despre Corul "Doina Banatului" al Parohiei Timişoara Iosefin sunt tot mai puţine, la conducerea sa perindându-se talentaţi dirijori ca Ioan Tătucu, Petru Beleuţă, Gheorghe Ciorogar, Doina Seracin, care a activat în cor fără întrerupere până în ziua de astăzi, şi Aurel Cioban, care a dirijat la Iosefin vreme de 13 ani. Când, în anul 2004, Aurel Cioban s-a retras din postul de cântăreţ şi dirijor la Parohia Timişoara Iosefin, în locul lui a fost numit profesorul Nicolae Florin Şincari.

Noul cântăreţ şi dirijor de la Iosefin a intensificat activitatea Corului parohial "Doina Banatului" şi repetiţiile acestuia, a îmbogăţit repertoriul şi a sporit numărul coriştilor, cei nou-veniţi fiind majoritatea tineri (unii elevi la clasele de teologie, alţii studenţi). Datorită exigenţei sale, s-a îmbunătăţit vizibil cântarea corală, fapt ce contribuie la creşterea numărului credincioşilor care frecventează biserica.