Liturghia Darurilor înainte sfințite la Catedrala din Huși

În după-amiaza zilei de luni, 5 aprilie, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a slujit Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul la Catedrala Episcopală din Huși, informează Biroul de presă al eparhiei.

În cuvântul adresat celor prezenți, Prea­sfințitul Părinte Episcop Ignatie a vorbit despre virtutea smereniei pe care perioada postului ne îndeamnă să o dobândim, precum și despre opusul acesteia, părerea de sine: „Sfântul Grigorie Sinaitul, pe care noi îl prăznuim, ne dă o povață prin care putem, dacă vom ține cont de ea, să dobândim smerenia cea adevărată: «Nimic nu face așa de mult inima zdrobită și sufletul smerit ca singurătatea întru cunoștință și tăcerea despre toate». Este un îndemn paradoxal, pentru că foarte multă lume fuge de singurătate, fiind asociată cu deprimarea. Din nefericire, nici călugării nu mai iubesc singurătatea, au nevoie să fie înconjurați de oameni care să le dea sentimentul că nu sunt singuri. Sfântul Grigorie Sinaitul ne spune că doar singurătatea «întru cunoștință» - corespondentul acestui termen este «întru responsabilitate», «întru asumare». Această singurătate după care noi ar trebui să tânjim ne poate crea mediul prielnic pentru a câștiga o inimă smerită. La fel și «tăcerea întru toate». Nu este vorba de tăcerea din singurătate, ci tăcerea pe care ar trebui să o învățăm când suntem în rumoarea și zgomotul lumii. În această rumoare ar trebui să învățăm tăcerea. Dacă nu învățăm tăcerea până să decidem să ne însingurăm, va fi foarte greu pentru noi”.

Preasfinția Sa a amintit de tulburarea pe care o creează în suflete patima părerii de sine: „Când omul își formează o anumită părere despre sine însuși și se pune pe un piedestal iluzoriu, crezând că este un om grozav și toți ceilalți trebuie să pivoteze în jurul lui, de fapt începe să se chinuie. Din nefericire, toți suntem atinși de patima părerii de sine. Cu cât această patimă este mai intensă, mai amplă în suflet, cu atât chinul este mai cumplit. Ne transformă în oameni tulburați și neliniștiți. Ne-am transformat propriile gânduri, analize sau idei în niște idoli cărora ne ­închinăm și pe care îi cinstim ca pe niște zeități”.