Măicuța noastră, izvor de tămăduiri

Biserica Ortodoxă a prăznuit ieri, 6 mai, Izvorul Tămă­duirii. După rugăciunea Amvonului sau după otpustul Sfintei Liturghii, au avut loc procesiuni la izvoare de apă sau în alte locuri special pregătite, unde clericii, în prezenţa cre­din­cioşilor, au săvârşit Sfinţirea cea mică a apei. La Cate­drala Patriarhală, această rânduială a fost săvârșită în baldachinul de lângă locașul de cult.
Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de soborul de slujitori al Catedralei Patriarhale, a săvârșit Sfânta Liturghie în locașul de cult, iar Sfinţirea cea mică a apei în baldachinul de lângă Catedrală. După slujba de sfinţire, ierarhul a precizat că această apă sfinţită sau Agheasma mică „are rostul să aducă în viaţa noastră un spor de lumină, sănătate, binecuvântare şi ajutor de la Dumnezeu”, fiindcă, prin pogorârea şi lucrarea Preasfântului Duh, această apă devine „purtătoare de binecuvântări şi daruri de la Dumnezeu”.

Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare care datează din a doua jumătate a secolului al 5-lea şi face amintire de o minune care s-a petrecut în preajma Constantinopolului, la un izvor într-o pădure. Acolo, unui tânăr pe nume Leon, care se plimba prin pădurile din afara zidurilor Constantinopolului, a întâlnit un bătrân orb ce dorea să bea apă. Negăsind nici un izvor, în timp ce se întorcea întristat la bătrân, Maica Domnului i-a spus unde se află un izvor din a cărui apă poate adăpa şi spăla pe faţă pe bătrân. Astfel, tânărul Leon, viitorul împărat al Bizanţului (457-474), a fost martorul a două minuni: aflarea unui izvor şi redarea vederii bătrânului. În acel loc, împăratul Leon cel Mare a ridicat un paraclis. O biserică mai mare a ridicat pe acel loc împăratul Justinian cel Mare (527-565), dar a fost distrusă în urma cuceririi Constantinopolului de către turci în anul 1453. Cu toate acestea, sub ruine s-a păstrat paraclisul unde se afla izvorul, iar abia în secolul al 19-lea a fost reconstruită o biserică existentă şi azi.

Şi în vremurile noastre se întâmplă minuni la acest izvor al Maicii Domnului. Preasfinţitul Părinte Episcop Varlaam Ploieşteanul a amintit în cuvântul de învăţătură, rostit în cadrul Sfintei Liturghii, că semne minunate şi inexplicabile se petrec şi azi acolo: o icoană veche de lemn cu Maica Domnului-Izvorul Tămăduirii, care se curăţă singură şi care, în ciuda mediului umed, este intactă, cât şi peştii roşii de la Mănăstirea Balikli (în turcă „locul unde înoată peştii”), care sunt mereu la aceeaşi dimensiune, acelaşi număr şi nu sunt hrăniţi de oameni. Desigur, la aceste prezenţe binecuvântate se adaugă şi mărturiile credincioşilor din întreaga lume.