Mănăstirea Toflea şi-a serbat ocrotitorul spiritual

În fiecare an, la 2 iulie, când Biserica Ortodoxă Română pomeneşte pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, domnitor al Moldovei între anii 1457 şi 1504 şi mare ctitor de locaşuri sfinte, Mănăstirea Toflea îşi sărbătoreşte unul dintre ocrotitorii spirituali. Acest aşezământ monahal datează din secolul al XVII-lea, când era atestată existenţa unui schit.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un  impresionant sobor de preoţi şi diaconi, membri ai Permanenţei Consiliului eparhial şi slujitori din parohiile protopopiatelor Nicoreşti şi Tecuci, în prezenţa oficialităţilor locale şi a unui mare număr de credincioşi, rromi şi români, din Toflea şi din parohiile învecinate.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, Grupul de copii şi tineri „Cununiţa satului“ din Parohia Lieşti, participanţi la Programul catehetic naţional „Hristos împărtăşit copiilor“, au susţinut un frumos moment artistic închinat Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. „An de an, mănăstirea de la Toflea capătă contur de cetate ştefaniană, în primul rând prin această biserică, care se înscrie perfect în logica, arhitectura şi frumuseţea bisericilor zidite în timpul lui Ştefan cel Mare. În al doilea rând, activităţile cultural-misionare desfăşurate aici au principalul rol de a apăra sfânta şi dreapta credinţă ortodoxă şi de a promova cooperarea. De asemenea, programul zilnic de rugăciune se împleteşte în interiorul cetăţii mănăstireşti de la Toflea cu lucrarea social-filantropică din Centrul socio-cultural «Sfântul Paisie cel Mare» şi cantina socială «Acoperământul Maicii Domnului»“, a arătat Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian.

La final, a fost săvârşită slujba Parastasului pentru ctitori. Prin dăruirea jertfelnică a părintelui Paisie Agache, stareţul mănăstirii, şi prin cooperarea cu numeroşii credincioşi rromi din Toflea, a fost organizată tradiţionala agapă frăţească de unde au gustat toţi pelerinii sosiţi la hramul ştefanian al mănăstirii.

Aşezământul monahal de la Toflea este una dintre cele mai vechi aşezări sihăstreşti din judeţul Galaţi. O mărturie din perioada 1 septembrie 1619 - 31 august 1620 arată că doamna Stana, soţia vornicului Murgoci Tofle, avea un document al acestuia care preciza ca după moarte „câte rămăşiţuri ar rămăni să n-aibă triabă, ce ca să aibă a le dărui svintii mănăstiri ce iaste făcută de Tofle cel bătrân“.

Se pare că acest „Tofle cel bătrân” este uşerul Tofle sau Toflea, amintit într-un document domnesc de la 1581, fapt ce dovedeşte că mănăstirea a fost ctitorită pe actualul teritoriu al comunei Brăhăşeşti în primii ani ai secolului al XVII-lea, dacă nu chiar în ultimii ani ai secolului al XVI-lea.

Schitul s-a ruinat, probabil, destul de repede, căci unul nou a fost ridicat înainte de noiembrie 1667 de căpitanul Florea şi soţia sa, Safta, la Cernica în aceeaşi zonă, în imediata apropiere a celui vechi. Un document de la 1749, referindu-se probabil la un monah al schitului, aminteşte de „Ioniţ Batin călugărul de la Brăhăşeşti”. Aşezământul, care avea hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, este pomenit şi în anul 1809 într-un document care îl consideră pe logofătul Constantin Palade ca restaurator şi miluitor al schitului.

Câţiva ani mai târziu, la 1817, voievodul Scarlat Callimachi dăruieşte fiului său, Alexandru, moşia Toflea, pe care se afla şi „schitul Tofle, unde se află petrecătoriu şi trei călugăraşi“. Aşezământul se afla, deci, într-o stare de decădere, care se va accentua, probabil, şi în anii următori, căci schitul se desfiinţează practic înainte de 1859. Este singura mănăstire ridicată prin contribuţia unui rrom, Vasile, într-o localitate în care trăieşte o comunitate exclusiv de etnie rromă. Sfinţirea locului şi aşezarea pietrei de temelie a sfântului locaş realizându-se în 29 iunie 2002, de către chiriarhul Dunării de Jos.

Situată în sihăstria Buciumenilor, la confluenţa judeţelor Galaţi, Vrancea şi Vaslui, mănăstirea cu hramurile „Sfinţii Trei Ierarhi şi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare“ a fost redeschisă în data de 18 decembrie 2010.

Aşezată într-un mirific cadru natural, aproape de vatra satului, mănăstirea este o bijuterie a arhitecturii ştefaniene. Pravila mănăstirii, unită cu rugăciuni speciale pentru locuitorii rromi, se îmbină armonios cu activităţile desfăşurate în Centrul de educaţie şi formare religioasă a copiilor rromi, precum şi cu centrul social pentru săraci.