Melchisedec Ştefănescu - contemporanul nostru de 11 ani

În perioada 14-16 mai 2011, la Roman şi Gârcina, localitatea natală a episcopului Melchisedec Ştefănescu, vor avea loc manifestările înscrise sub egida "Zilelor Episcop Melchisedec Ştefănescu". Suita evenimentelor cultural-religioase organizate de Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei noastre, a Romanului şi Bacăului, dedicate episcopului cărturar Melchisedec Stefănescu, a ajuns la a 11-a ediţie, chipul ierarhului devenind o paradigmă pentru toate palierele de activitate ale eparhiei. În fiecare an, aceste manifestări au evidenţiat aspectele inedite ale complexei personalităţi melchisedechiene, care au fost adunate în lucrări ce oglindesc efortul, pasiunea şi admiraţia unor căutători ai nestematelor operei ierarhului-cărturar romaşcan.

Melchisedec Ştefănescu a fost episcop la Roman în perioada 1879-1892, ani în care episcopia păstorită de inegalabilul ierarh a cunoscut o înflorire a activităţii pe multiple planuri.

Despre păstorirea acestui episcop-simbol s-au scris şi spus multe. În scurta noastră evocare nu putem încadra toate înfăptuirile sale. Pentru a-l caracteriza este suficient să amintim ceea ce a spus mitropolitul Iosif Naniescu la instalarea sa pe scaunul de Roman, în ziua de 22 februarie 1879: Melchisedec este cel mai învăţat episcop al românilor. Prin pregătirea sa intelectuală, prin vederile şi atitudinile sale social-patriotice, prin opera sa literar-academică şi prin înfăptuirile sale gospodăreşti, Melchisedec Ştefănescu a fost un episcop-instituţie pentru istoria vieţii bisericeşti a poporului nostru.

Episcopul Melchisedec a lăsat lucrări în multiple domenii, iar testamentul său, scris de propria mână, reprezintă un document de mare însemnătate pastoral-creştină.

Marele ierarh s-a stins din viaţă la 16 mai 1892 şi a fost înmormântat în grădina pe care o lăsase moştenire în preajma episcopiei, în pitorescul oraş Roman, pe care el însuşi l-a numit azilul bătrâneţilor mele. Mai târziu, episcopul Lucian Triteanu, pe mormântul episcopului Melchisedec şi al fratelui acestuia, episcopul Valerian Ştefănescu, a ridicat o frumoasă capelă cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Fundaţia "Episcop Melchisedec", al cărei temei a fost pus de însăşi episcopul romaşcan, a fost desfiinţată abuziv în perioada comunistă, confiscându-i-se bunurile. A fost reactivată după evenimentele din 1989, iar membrii fundaţiei, în anul 2007, au restaurat capela şi au recuperat o parte din patrimoniul imobiliar care-i aparţinea.

Personalitatea culturală a lui Melchisedec Ştefănescu

De-a lungul celor 11 ani în care s-au organizat "Zilele Episcop Melchisedec Ştefănescu" au fost publicate mai multe volume în cinstea marelui ierarh, în care au fost surprinse aspecte ale activităţii sale din diverse domenii: bisericesc, istoric, politic, educaţional, cultural, muzical, arheologic, lingvistic. Lucrări elaborate, precum cele ale profesorilor universitari Tudor Ghideanu şi Vasile Vasile, au subliniat personalitatea complexă şi viziunea interculturală a lui Melchisedec Ştefănescu. La acestea se adaugă lucrarea apărută la Editura Filocalia a Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului anul acesta, care cuprinde omilii inedite rostite de Melchisedec Ştefănescu de-a lungul activităţii sale. Cuvinte din Cuvânt. Omilii inedite aduce în actualitate o latură mai puţin cunoscută a ierarhului, şi anume cea de omilet. Aflăm cu această ocazie că Melchisedec nu a fost doar un asiduu traducător al omiliilor din operele Sfinţilor Părinţi, ci el însuşi un mare omilet, care, într-un mod erudit, dar şi plin de sensibilitate, a lăsat păstoriţilor săi merinde de duminică, adică acea hrană spirituală care vine din împărtăşirea cuvântului vieţii credincioşilor, în fiecare zi de sărbătoare. Predicator neobosit, el a înţeles faptul că zidirea unui neam se realizează prin cuvântul care primeşte puterea harului divin şi de aceea recuperarea manuscriselor oarecum părăsite în Biblioteca Academiei Române le reactualizează valoarea.

Aparent paradoxal, cu cât creşte numărul acestor disertaţii, întreaga personalitate culturală a lui Melchisedec Ştefănescu nu se epuizează, ci se intensifică, devenind un flux generator de căutări şi răspunsuri.

Astfel, suita de manifestări dedicate memoriei episcopului Melchisedec ne ajută să înţelegem ceea ce a remarcat episcopul Lucian Triteanu, anume că "Melchisedec s-a născut prea devreme pentru timpul său", dar, în acelaşi timp, a sosit "plinirea vremii", când putem să tragem concluziile că ilustrul ierarh a fost un om cu viaţă sfântă, având convingerea că sufletul lui este în mâna lui Dumnezeu. Rămâne acum să aşteptăm acea zi în care Biserica noastră dreptmăritoare va trage concluziile de rigoare pentru a proclama în mod solemn sfinţenia vieţii acestui om plăcut lui Dumnezeu, care a ştiut să facă din timpul petrecut pe pământ un timp al îndumnezeirii.