Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Mesajul Preafericitului Părinte Ilia II, Patriarhul Catolicos al Georgiei
Preafericirile Voastre,
Vă adresez un călduros salut fiecărui participant la conferință și tuturor celor prezenți.
Tema care urmează să fie discutată la această întrunire este, într-adevăr, foarte importantă pentru că se referă la vremuri de tristă amintire și reamintește tuturor că martiriul pentru Hristos nu a însemnat doar cinstea care se acordă de-a lungul istoriei.
Politica regimului ateu, impusă în multe țări începând cu anii 20-30 ai secolului trecut, a fost politica ce a curmat viața multor clerici și laici care s-au jertfit pentru credința lor. Și acest lucru ar trebui să fie evidențiat ca punct central al discuției, pentru a le reaminti tuturor că nu există nici o îndoială că, mai devreme sau mai târziu, modul de viață care a fost impus poporului de către cei necredincioși se va prăbuși devreme ce acel mod de viață nu este în firea naturii umane. El contravine în mod clar rațiunii și scopului cu care noi, ființele umane, am fost înzestrați de Domnul, scop pe care noi toți ar trebui să ne străduim să-l atingem.
Fie ca sufletele cinstiților noștri înaintași mutați la Domnul să mijlocească cu rugăciuni pentru noi, așa încât și noi să putem să răspundem provocărilor vremurilor noastre și să devenim vrednici de a fi numiți urmași ai celor care au primit martiriul în perioada regimului ateu.
† Ilia II
Patriarhul Catolicos al Georgiei
Cuvânt citit la şedința solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
.jpg)
